Răzvan Ianculescu
Eu sunt de modă veche. Îmi place să citesc. Nu am un gen preferat, dar am autori preferaţi. Dacă ar fi să mă ghidez după autori, pot să spun ca îmi place horrorul, nihilismul şi SF-ul. În urmă cu mai bine de o jumătate de an am trimis nişte recenzii, făcute de drag, pe la edituri. Am observat că au început să fie publicate. Am să vi le arăt în timp pe toate cele publicate,
V-aţi întrebat vreodată câtă memorie poate să „stocheze” creierul? Eu m-am întrebat, iar singurul răspuns, mai mult sau mai putin ştiinţific, a fost „multă”. Creierul poate stoca practic o cantitate infinită de informaţie. Lucrul ăsta nu ni se pare ieşit din comun, din simplul motiv că ne-am obişnuit ca informaţiile să fie „scrise” in mod continuu în „creier”. Noi apelăm la amintiri în fiecare secundă, ni se pare normal să ţinem minte orice. Dar ce
Rose nu vrea să plec. Când m-am întors în cameră era în camera copilului. Fetiţa era în pătuţ, iar aparatul pentru somn imita murmurul valurilor. Nu dormea, dar nici nu plângea. Ochii ei priveau pierduţi ca şi cum n-ar fi văzut nimic. Scotea câte un sunet uşor, ca un om care vorbeşte în somn. Rose spune că aşa doarme acum. Spune că nu este vorba că bebeluşul nu doarme, ci că doarme cu ochii deschişi.
– Chiar dacă Dumnezeu n-o să ne ierte, spune Baronesa Degerătură, noi tot îl putem ierta. Ar trebui să ne arătăm mai mărinimoşi decât El! Baroneasa pe scenă, le spune oamenilor: Afecţiune a gingiilor, când se uită prea lung la ce-a rămas din faţa ei. Buzele sunt marginea zdrenţuită a pielii ei, dată cu ruj unsuros. Înăuntru, dinţii ei: fantomele îngălbenite ale ficărei ceşti de cafea şi ţigări din viaţa ei pe jumătate trecută. Pe scenă,