Răzvan Ianculescu
Limba română este foarte bogată şi oferă foarte multe sensuri, ceea ce mi se pare foarte tare. Sunt o grămadă de expresii pe care le utilizez în mod constant, dar parcă niciuna nu exprimă mai bine realitatea. Nu mai bine ca expresia pe care vreau să o dezbatem azi. Mă impresionează expresia „a fi la înălţime„. Oricum ai interpreta-o, tot pozitivă iese. Poţi să o interpretezi în toate felurile, rezultatul va fi acelaşi: a fi
Vecina de sub mine e surdă, ştii. E 23:14, citesc, iar vocea naratorului de la National Geographic îmi face lectura şi mai plăcută. Pentru prima dată după o lungă perioadă de timp, mi-e somn de mor. Sunt rupt, mă simt ca după un maraton. Am impresia că în ziua care tocmai s-a încheiat am îmbătrânit câţiva ani buni. Am o perseverenţă moştenită aşa că îmi propun să termin capitolul, cu ultimele forţe. Dacă închid ochii
Suntem în jurul anului 3000, undeva peste o mie de ani față de prezent. Şi atunci, ca şi acum, oamenii de știință sunt bolnavi după aflarea adevărului. Cum ar privi ei evenimentele? Sfinxul va fi la locul său, Piramidele vor fi si ele acolo, la fel si catedralele, bisericile şi aşa mai departe. Dar noi, generația noastră, ce vom lăsa în urmă? Cu ce ne mândrim? Ce va rămâne de la generația noastră, peste sute de ani?
Se spune că diferența dintre animale și oameni este gândul. Omul gândește, discerne. Gândul este ceva propriu omului. Nimeni nu poate fi deposedat de gândurile sale unice. Omul a fost constâns, a fost biciut, dar nimeni nu a inventat o maşinărie care să ii citească gândurile. Dacă nu le exprimi, nimeni nu are cum să le cunoască. Dar stai puţin că nu este aşa de simplu. Dacă nu le pot cunoaşte alţii, nu înseamnă că
Dacă te uiți de la distanță ai impresia că mai au puțin și încep să-și care pumni. Sunt ca doi boxeri înainte de începerea meciului. Se privesc inițial de la depărtare, pornesc hotărât unul către celălalt. Se încruntă, se apropie, se miros, se depărtează, ridică mâinile, le coboară, le încordează, ce să mai, un ritual senzațional. Habar n-ai ce urmează, pentru ca personajele din fața ta sunt imprevizibile până în măduva oaselor.