Libertatea este ceea ce simt atunci când creez

Răzvan Ianculescu

Eram mai mic și mai prost

Oamenii sunt genetic structuraţi să fie împăcaţi cu propria persoană. Foarte rar auzi oameni care să recunoască faptul că au greşit, că sunt proşti, neatenţi sau împrăştiaţi. Nouă ne place să aruncăm pisica, nu să acceptăm că este vina noastră. Şi totuşi asumarea responsabilităţii se face. Nu pentru momentul prezent sau pentru un trecut apropiat ci pentru trecutul îndepărtat. Am auzit şi eu, ai auzit şi tu de sute de ori expresia eram şi eu mai mic şi

Google, maestrul de ceremonii

Îmi voi permite să solicit ca ediţia Google Hits să fie citită din perspectiva unui specialist în resurse umane. Nu neapărat că îmi place mie domeniul acesta, însă vreau să-mi închipui cum ar trebui să fie citit un CV deşi nu am habar despre criteriile cu care ar trebui sa judec aşa ceva. Am să îmi imaginez că sunt specialist. Nu pot să spun că mi se întâmpla des. Voi încerca. După cum vedeti CV-ul de faţă

Oameni și animale [scurt metraj]

Pe Remi Gaillard probabil îl știi. E băiatul acela nesimțit care ia amenzi pentru că tulbură liniștea publică permițându-și să aducă zâmbete pe chipurile oamenilor. Trăim vremuri moderne în care care comedia capătă alte dimensiuni uneori. Dimensiuni care mie îmi plac. Dacă filmele de comedie par că au terminat benzina, oamenii nu au terminat încă socotelile cu voia bună și cu râsul. Mie îmi plac glumele proaste, mai ales glumele proaste gândite bine. Vă recomand un

Dau o carte pentru două fraze!

In limbaj obișnuit acesta s-ar denumi concurs. Nu pentru că nu folosesc un limbaj obișnuit nu îl voi denumi concurs ci pentru că este o chestiune mai mult între prieteni. Nu trebuie să te dai tu peste cap de trei ori și șă te prefaci in Eminescu. Nu. Trebuie să scrii două fraze. Se iau în calcul și semnele de punctuație, așa că nu ai motive să te gândești că trebuie să scrii mult. Să-ți spun mai pe larg.

J. Freches – Cele zece mii de dorinte ale imparatului

Suntem în a doua jumătate a secolului șaptesprezece în vechiul Beijing. Cam în perioada în care toate marile curente încercau să-și câștige cât mai mulți adepți. Cam în aceeași perioadă în care cele mai tari bordeluri dădeau societății cele mai frumoase fete. Și pentru că avea de unde să aleagă, împăratul își permitea luxul să cheme în fiecare seară în dormitorul său o alta fată. Să nu cumva să ai impresia că sexul vinde doar

Apocalipsa. De ce nu murim pe 21 decembrie 2012

Cea mai în vogă fiţă a ultimilor ani este dezbaterea modului în care vom muri pe 21 decembrie 2012. Fel şi fel de oameni au oferit diferite versiuni ale sfârşitului. Iată câteva dintre variantele sumbre: ploaie de meteoriţi, cutremure devastatoare, se rupe Terra în două şi ne înghite, iese o mână imensă dintr-un vulcan şi uite-aşa ne bate până ne facem una cu pământul (poc poc poc!). Alţii consideră că se vor întoarce extratereştrii. Cam

Realitatea, acest bun intangibil

De multe ori stau și mă gândesc la faptul că poate ceea ce văd eu nu mai vede nimeni din jurul meu. Și asta nu pentru că eu văd oameni morți și vorbesc cu ei.  Ci pentru că poate ceea ce pentru mine este un obiect galben, pentru tine poate fi portocalu sau verde, să zicem. Poate exagerez, dar o fac doar pentru că exemplul o cere. Ideea este alimentata practic de diferențele pe care

Sus