Răzvan Ianculescu
Suntem în 2050. În urmă cu trei ani, industria jocurilor video a sărbătorit centenarul. Evenimentul a fost marcat prin lansarea Jocurilor Viitorului. După 100 de ani de cercetări în domeniu, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că cea mai mare dorinţă a gamerilor a fost întotdeauna o experienţă de joc unică. Jocurile care imitau realitatea nu au fost bine primite, aşa că s-a mers mai departe. Jocul în sine seamănă cu o cască de
10.000 de dragoni de aur în schimbul artifactului tună vocea Lordului Natură. Puteți să vă păstrați pământurile și să predați în continuare învățătura voastră în interiorul zidurilor. Vă voi cruța, însă numai dacă-mi acceptați prețul. Mulțimea amuți, iar reprezentanților clerului începură să le tremure mâinile. Păstraseră obiectul timp de mii de ani, dar foame nu ține cont de asta. În plus, singurul cunoscător al puterii artifactului murise în urmă cu câteva sute de ani, iar secretul
Seductie. Adică atracție deosebită exercitată asupra cuiva. Atracție. Adică forță care tinde să apropie corpurile; imboldul pe care îl simți pentru a te apropia de cineva sau de ceva. Universul, așa cum îl cunoaștem, a luat naștere datorită atracției. Lumea care ne înconjoară este rezultatul atracției. Oamenii din jurul nostru reprezintă bucăți mici din marele puzzle condus de seductie. Corpurile cerești s-au format datorită atracției dintre molecule. În spațiul în care se găsește acum Calea
Nu ştiu cum am ajuns aici, dar am impresia că am călătorit în timp. Locul în care mă aflu aduce a templu, dar nu sunt sigur. Mă învârt pe loc şi nu-mi vine să cred că omul a fost capabil de o asemenea lucrare. Pe pereţii imensei clădiri sunt sculpturi ciudate care înfăţişează personaje umane, cred. Este destul de ciudat faptul că deşi sunt singur şi mă simt privit de sutele de statuete sculptate cu
Dependenţa reprezintă o starea de subordonare. Multe acţiuni pe care le întreprind în viaţa de zi cu zi au ca sursă dependenţa de ceva sau de cineva. Dependenţele îmi dictează modul în care gestionez timpul şi modul în care cântăresc opţiunile. În aparenţă am libertatea să aleg ceea ce vreau să fac. În realitate însă, întotdeauna optez pentru a face sau a nu face ceva în funcţie de capacitatea de a-mi satisface dependenţele.
Supărarea reprezintă un necaz, o mâhnire sau o neplăcere. Devii supărat atunci când se întâmplă ceva care te deranjează sau care te chinuie. Supărarea este în mod natural efectul unui eveniment neplăcut care te-a afectat. Mâhnirea pe care o resimţim poate avea diferite intensităţi. Oamenii percep evenimentele în mod diferit, iar ceea ce pentru unii constituie sursă de distracţie, pentru alţii poate fi sursă de supărare. Ciudat este că mulţi oameni folosesc această supărare pentru