Răzvan Ianculescu
Am trăit vreo 4 ani buni fără televizor. Știu cum e. Nu neapărat că am vrut asta, pur și simplu am realizat că pot să respir la fel de bine și fără el. Nu mi s-a părut că am ratat evenimentele importante și nici că nu mai făceam parte din rândul oamenilor normali. Nici nu am vrut să fiu la modă. Aflu acum că există cercuri anti-televizor și probabil vor exista întotdeauna. Fiecare este liber
După un drum de câțiva ani umani, pe care eu i-am perceput ca pe o pocnire din degete, am debarcat pe Camera. Așa a fost denumită planeta pe care umează să-mi petrec tot restul vieții. E ciudat. Toată viața mi-am dorit să cuceresc spațiul, să plec de pe Terra și acum, când sunt pus în fața faptului împlinit, parcă simt o urmă de regret. N-am avut nicio ezitare atunci când am semnat contractul, dar iată-mă