Dragostea și arta

Dupa toata tevatura, iata-i popositi in miez de noapte in plina pustietate. Intors cu spatele, tancul asta debil aude cum Mami agita sprayul cu vopsea si cum bila din interior loveste peretii tubului iar mami continua povestea grecoaicei  care s-a indragostit de un tanar.

– Numai ca tanarul era din alta tara si trebuia sa se intoarca, spune Mami.

Se aude un fasait si pustiul simte miros de vopsea. Motorul autobuzului bolboroseste, se potihneste, dupa care se apuca sa zbarnaie mai repede si mai bubuitor, iar masina incepe sa se clatine de pe un cauciuc pe altul.

Asadar, spune Mami, in ultima noapte pe care grecoaia si iubitul ei au petrecut-o impreuna, fata a adus o lampa si a aranjat-o in asa fel incat sa proiecteze umbra lui pe perete.

Fasaitul sprayului se aude cu intermitente. Mai intai un fasait scurt, apoi unul mai lung. Iar Mami povesteste cum fata a desenat conturul umbrei iubitului ei pentru a-si aduce aminte cum arata, pentru a pastra imaginea exacta a ultimei nopti pe care au petrecut-o impreuna.

Plangaciosul nostru mic se zgaieste in continuare la lumina farurilor. Ochii i se umezesc iar cand ii inchide, o lumina rosie se stravede prin pleoape, prin toata fiinta lui. Iar mami povesteste cum, in ziua urmatoare, iubitul fetei plecase, dar umbra lui ramasese inca acolo. Pret de o secunda, copilul se intoarce sa traga cu ochii la Mami, care traseaza pe suprafata stancii conturul umbrei lui idioate. Atata doar ca de la distanta la care se afla, umbra lui este mai inalta chiar si decat maica-sa. Bratele lui firave ii par uriase. Cioturile de picioare se lungesc. Umerii piperniciti se latesc.

Iar  Mami ii spune:

– Nu te uita. Un muschi daca misti, imi strici bunatate de opera.

Zabaucul intoarce privirea la loc si fixeaza cu privirea farurile masinii. Tubul de spray suiera iar Mami zice ca inaintea grecilor arta nu exista. Asa a luat nastere pictura. Tot mami povesteste cum tatal fetei a folosit conturul de pe zid  pentru a modela o versiune in lut a tanarului si asa a luat nastere sculptura. Acum, serios vorbind:

– Arta nu izvoraste niciodata din fericire, ii zise Mami.

Aici s-au nascut simbolurile.

Pustiul dardaie de frig, dar incearca sa  stea neclintit, iar Mami continua sa lucreze, pretinzand ca, odata si-odata, acea umbra ii va invata pe oameni tot ceea ce ea il invata pe el acum. Candva, acea umbra va fi aidoma unui doctor care salveaza oameni, readucandu-le fericirea in casa. Sau poate ceva mai bun decat fericirea: pacea. Vor venera umbra asta. Candva. [va urma]

C. Palahniuk – Sufocare

Morala: Arta nu izvoraste niciodata din fericire!

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
iulie 16, 2011

Etichete: , , , ,
  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.