Trip story: Rigor Mortis (XVII)

Vecina de sub mine e surdă, ştii. E 23:14,  citesc, iar vocea naratorului de la National Geographic îmi face lectura şi mai plăcută. Pentru prima dată după o lungă perioadă de timp, mi-e somn de mor. Sunt rupt, mă simt ca după un maraton. Am impresia că în ziua care tocmai s-a încheiat am îmbătrânit câţiva ani buni. Am o perseverenţă moştenită aşa că îmi propun să termin capitolul, cu ultimele forţe. Dacă închid ochii am impresia că mă pot privi din exterior. Mai mult, pot să îţi povestesc ce am văzut.

Rigor Mortis este denumirea latina pentru rigiditatea cadaverica. Nelinistea implacabilului inceta sa-l mai sugrume. Un fenomen simplu de contractare moleculara, nimic mai mult! Sub actiunea unui camp magnetic, a unei radiatii a carei origine ramanea de definit, materia nedefinita isi comprima componentele la maximum. Un burete se transforma in piatra de pavaj, camasile indesate  pe etajerele dulapurilor in tot atatea sculpturi suprarealiste. Cearceafuri, servetele, fete de masa devenira de neintins. Un moment se imagina desfacandu-si cu dalta patul, aruncandu-si camasile in apa fierbinte pentru a le reda supletea initiala. Pentru prima oara dupa mult timp se surprinse surazand.

[Reclama la emisiunea „Real?„]

Fenomenul inceta la fel de brusc precum incepuse. Isi azvarli plapuma cu o aruncatura de picior, asa cum ai indeparta corpul flasc al unui combatant caruia moartea i-a desumflat muschii criminali. Iesi pe coridor si porni in directia toaletei. Se imobiliza deasupra pisoarului. Inainte de a-si potrivi din nou imbracamintea, micul univers al hotelului se contracta din nou. Pijamaua cu striuri groase, albastre, ce-i acoperea trupul, capata consistenta betonului, paralizandu-l in fata vasului de faianta alba. Instinctiv, incerca sa faca un pas inapoi dar muschii se multumira doar sa freamate. Se simtea ca un animal-fosila prizonier in faleza, un mamifer innebunit pe care lava il acopera cu mantia ei neagra si spumoasa.

[Reclama la emisiunea „Dinozauri altfel„]

Genunchii i se incordau in zadar, articulatiile-i paraiau de efort. Sfarsi prin a renunta, inghetat intr-o pozitie ridicola, cu sexul atarnand prin deschizatura slitului de la pijamaua-platosa. Fruntea ii era acoperita cu sudoare. Era o statuie din carne vie, manechin in vitrina unui magazin de cosmar. Cumparatori ciudati vor defila in cautarea unor vesminte rezistente, indivizi formidabili, cu o anatomie capabila sa indoaie materialele cele mai dure, se vor opri in fata manechinului , vor pipai pijamaua de otel intre degetele lor puternice si…

[Reclama la emisiunea „Ghid de calatorie in cosmos„]

Reusise sa se deconecteze atat de bine, incat adormi (din nou). Se trezi doar in momentul in care hainele, redevenite suple, incetara sa-l mai sustina in pozitie verticala, prabusindu-se brusc pe dalele de gresie.  F. X. Gauroy – Revolucion!

Morala: Nimic din ceea ce vedeţi nu aparţine fantasticului.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
iunie 15, 2012

Etichete: , , ,
    • De-aia dureaza asa mult la tine, ca nu citesti carti care sa te sperie sau care sa te tina intr-o tensiune maxima.
      Iti recomand sa citesti ceva de Stephen King / P.K. Dick / Palahniuk sau chiar L. Child :)
      N-ai cum sa nu le devorezi in 3 zile :D
      Orice titlu.

  • Te pune pe gânduri?