Boyhood. Un film inedit

Da, Boyhood a fost filmat pe parcursul a 12 ani. Personajul principal, puștiul Mason, s-a maturizat real pe parcursul acestor ani. Povestea îl surprinde din primele sale zile de școală și până în perioada plecării la colegiu. S-a scris mult despre ineditul din film sau despre ideea genială a regizorului. Este și nu este. Este; pentru că traseul lui Mason pare foarte real, mijloc prin care trăiești povestea într-un mod natural. Nu este; pentru că nu se întâmplă nimic spectaculos. Deși salturile în timp sunt foarte bine gândite, filmul pare static.  Creează impresia că putea fi condensat în mod cât se poate de natural, în 40 de minute, nu 165.

Povestea este foarte simplă, dar ăsta pare a fi secretul filmului. Un triunghi perfect care combină foarte natural simplitatea, normalitatea și realitatea. Cadrele aduc aminte de filmele europene; lungi și aparent plictisitoare. Familia lui Mason este prezentată brut spre dur, ceea ce mi-a plăcut. În majoritatea filmelor americane sunt mai mereu reliefate familii perfecte. Cadrul din Boyhood pare mult mai apropiat de realitatea efectivă a americanilor. Familii dezechilibrate, copii care se prind că părinții lor nu se înțeleg, discuții dure, dar libere și certuri crunte care au la bază consumul de alcool sau lipsa banilor. Deloc străine.

Ce înțelege un copil a cărui mamă își alege mereu bărbați nepotriviți? Multe. Ce simt copiii atunci când tatăl este inexistent, iar dacă este prezent nu face altceva decât să strice? Multe. Cum te simți când ești nevoit să te muți cu hainele de pe tine, la sute de kilometri depărtare fără să apuci să-ți iei măcar la revedere de la prieteni? Aflăm din Boyhood. Deși filmul este încadrat ca dramă, îl văd mai degrabă un family veritabil. Este de văzut împreună cu familia, cu copiii, pentru că foarte multe dialoguri au iz de învățături pentru cei mici. Recomand filmul celor care au răbdare și care sunt fanii realității neșlefuite.
Pentru mine, Boyhood a fost un film de 7 din 10.

Realitatea nu este nimic altceva decât o bănuială colectivă.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
ianuarie 31, 2015

Etichete: , , , , , , ,
  • nu am mai trecut de mult pe la tine si uite ca acum agsesc o recomandare interesanta…
    mai citisem despre acest film si chiar ma gandeam sa-l vad, tu m-ai convins tocmai pentru ca, din cate spui, nu e o poveste cu happy end…oricat de mult imi plac mie povestile, viata rare ori se incadreaza in acest tipar :)

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *