Who’s Gonna Save My Soul

Nu vreau să par în niciun fel, dar vreau să marturisesc faptul că pe negri îi stimez. Să rămână scris. Oricât de huliți și jupuiți au fost de-a lungul istoriei, au găsit mereu motive să râdă și să meargă mai departe. Iată că trăim vremuri istorice: președintele Statelor Unite ale Americii este un negru, sunt sute de negri campioni mondiali sau olimpici la sute de sporturi, iar când vine vorba de muzică, trebuie să dăm cezarului ce-i al cezarului. Negri au voci angelice. Ia o pauză de cinci minute și lasă-te purtat într-o altfel de realitate. Gnarls Barkley, Who’s Gonna Save My Soul.

Morala: Muzica adevărată se cântă cu sufletul.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
septembrie 22, 2012

Etichete: , ,
  • Mie personal mi se pare oarecum de fapt o idee jignitor sa stereotipizezi asa un grup intreg de oameni de ex ca „negrii sunt buni atleti si cantareti” ca si cum ar fi cu adevarat suprinzator si total exceptional sa te intalnesti cu un om de rasa neagra care ar putea indeplini un altfel de profil, ca de ex total afon si supraponderal neatletic, insa talentat la arhitectura sau la matematica, sau, dimpotriva total idiot, necreativ la nimica, plus si antisocial de tip criminal din fire.

    Nu neg in totalitate ca poate la nivel rasial s-au remarcat niste diferente de abilitati asa ca statistica generala mai grosiera, totodata nu neg ca si in ceea ce priveste diferentele dintre sexe se stie deja ca exista anumite diferente de abilitati, insa mi-am permis sa comentez mai mult impotriva stereotipizarii prea cliseistice, deoarece am impresia ca poate fi folosita uneori si ca argument care sa justifice perpetuarea unor prejudecati, sau poate chiar discriminari, mai ales, (ca asta e mai practic), de tipul inchiderii unor oportunitati pt persoane care par si sunt „altfel”, sau pe care nu ii cunosti asa de bine.

    Imi permit sa fac acest fel de comentariu nu de pe o pozitie de troll doritor de a strani vreo mare controversa, dar pt ca si eu ma consider oarecum minoritar, fiind gay, si efectiv ma enerveaza faptul ca se presupune asa din prima de mai toti oamenii care nu ma cunosc asa de bine cum ca eu, bazat pe faptul ca sunt gay, as avea vreun talent rafinat la apreciat tablouri sau de a fi creativ in interior design mai ales in legatura cu materiale imprimate cu multe floricele pe fond roz, sau ca mi-ar place jazz-ul, cand eu de fapt sunt total afon, imi place sa ascult si manele, dar in general muzica mi-e indiferenta, si nu imi plac decat culorile uni, preferabil pe nuante de albastru „militian”, plus nu ma duc la muzee de arta decat deosebit de rar si si atunci aproape tarat cu forta. In plus, nu prea cred ca reprezint o exceptie printre gay, si mai dau un exemplu de un cliseu, desi se cam presupune ca multi gay au talent de entertainer fapt din maj gay-ilor putini sunt autentic artistic talentati dramatic, cam la fel de putini ca si in cazul popualtiei masculine generale, desi nu neg ca poate gay-ii au intr-adevar o inclinatie de stil de personalitate de a face drame asa in stil personal mai „isteric”, (desi asta NU inseamna talent autentic dramatic), mai mult decat majoritatea barbatilor hetero…dar asta e mai mult legat de o anxietate de fond poate mai mare decat media care are mai multe cauze, si nu cred ca e la fel de innascuta structural ca orientarea sexuala gay, ci e mai mult influentata oarecum reactiv, in dezvoltare, de experientele interactiunii cu mediul, cand cresti si vrand nevrand esti oarecum socat sa trebuiasca sa iti cam dai seama ca esti cam altfel, desi totusi vrei sa fii si tu bagat in seama.

    (Sper ca am reusit sa ma exprim cat de cat inteligibil, ca in afara ca sunt afon, eu nu am talent nici la exprimarea in scris prin cuvinte.)

  • Eu cred ca tu nu ai inteles esenta celor 3 fraze ale mele. Eu ii apreciez pe negri. Si nu pentru ca exceleaza intr-un anumit domeniu, ci pentru ca sunt de parere ca au un suflet mare.

    Nu ader la stereotipuri in general, cu atat mai putin la cele ce difid oamenii in albi si negri.

    Am inteles ideea ta, si ti`o impartasesc in mare masura. Dar ce nu inteleg eu: cum ai ajuns tu la concluzia ca i-am incadrat eu in stereotipuri. :)

    • Fusesem dus de val, cred, mai mult din cauza comentariului cauzat de articol, decat a articolului principal…dar nu as vrea sa se supere comentatorul pe mine, deoarece nu o acuz de atitudine discriminatoare sau stereotipizanta, pur si simplu asa s-a intamplat.

      Pe de alta parte, eu chiar tind sa cred ca sufletele oamenilor care au suflet au o masa egala, (desi poate nu or avea aceleasi dimensiuni, diferind, deci, si la densitate).

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *