Alegerea partenerului: karma sau destin?

Gânduri44Comentarii

Ești aici:··Alegerea partenerului: karma sau destin?

Musculiţele beţive (denumite ştiinţific Drosophila Melanogaster) de sex feminin au un amplu proces de  selectare a partenerului de împerechere. Ani şi ani oamenii de ştiinţă s-au întrebat ce anume determină acest proces. Adică de ce sunt masculi respinşi în mod repetat şi masculi acceptaţi imediat. Răspunsul a apărut în cele din urmă: calitatea partenerului este în relaţie directă cu durata de viață a musculiței. Un partener sănătos poate lungi durata de viaţă a unei musculiţe beţive cu până la cinci zile. Unul bătrân o poate scurta cu același număr de zile, în condițiile în care cele mai longevive musculiţe trăiesc 20 de zile. Dacă se aplică la musculiţe, nu cumva se aplică şi la oameni, alegerea partenerului?

Oamenii au un altfel de ritual. Până ajung să întâlnească omul cu care decid să-şi petreacă întreaga viaţă parcurg un drum în multe feluri. Pentru unii, acest ritual de inițiere poate dura decenii; pentru alţii durează mai putin de un an. Pentru unii căutarea pare lungă; le trebuie zeci de relaţii înainte să găsească omul lângă care să-şi petreacă întreaga viaţă. Poate fi și altfel, prima relaţie serioasă se confundă cu relaţia “pe viaţă”. De ce la unii funcţionează principiul primul venit, primul servit, în timp ce alţii au nevoie de zeci de încercări?

Ce te determină să-ţi alegi un partener de viaţă? Sufletul, karma, darma?  Ai fi tentat să zici că frumuseţea. Subiectivismul, ce-ți place, combinat cu ceea ce crezi că ar trebui să fie.  Pentru că la prima vedere acesta pare refrenul. În profunzime, frumuseţea nu face nimic altceva decât să aducă doi oameni de sex opus unul lângă celălalt. Să declanșeze. Atât şi nimic mai mult. A te simți atras fizic, nu este hrană pentru suflet. Atracţia fizică reprezintă un procent infim în ecuaţia alegerii unui partener de viaţă. Reprezintă punctul de pornire şi atât. Cel mult 10 procente.

Inteligența să fie? Şi aceasta este o constantă importantă cu valență mai mică sau mai mare, în funcţie de subiect. Însă nu este suficient ca partenerul să fie inteligent. Trebuie să fie vesel, deschis la minte, frumos, sincer, sănătos,  integrat în societate, ancorat în realitate, vivace, iubitor, protector, dispus să asculte, înțelegător iertător, cerebral, creativ, glumeț, serios, hotărât. Suma tuturor aceste caracteristici are potențial ce del mult 40 de procente. Şi restul? Din punctul meu de vedere cele 50 de procente lipsă pot fi reprezentate de singura calitate care contează pentru unii: să te iubească.

Este uimitoare uşurinţa cu care oamenii renunţă la pretenţiile lor cu privire la partenerul de viaţă atunci când se simt iubiţi. Sentimentul unic pe care oamenii îl experimentează atunci când sunt iubiţi ţine loc uneori şi de casă şi de masă. Parca-mi aud gândul recitând Este ea cam împrăştiată, dar mă iubeşte! Mâncarea pe care o face nu este ca cea de la restaurant, dar o face cu dragoste. Cafeaua ei nu iese ca a mea, dar mă iubeşte. Nu a fost olimpică la matematică, dar mă iubeşte! Nu se uită cu mine la meciuri, dar mă iubeşte! Uneori se supără aparent fără sens şi ţipă, dar o face pentru că îi pasă, pentru că mă iubeşte! Şi totuşi, ce anume ne determină să alegem pe cineva în viaţă? De ce pe x şi nu pe y? Doar pentru că ne iubeşte; ajunge doar asta?

Nu cumva şi oamenii, la fel ca musculiţele beţive despre care aminteam mai devreme, vor să-şi prelungească viaţa? Ştiu şi eu şi ştii şi tu că viaţa unui om este cu atât mai sănătoasă şi mai lungă, cu cât grijile sunt mai puţine, cu cât stresul este mai puţin prezent, cu cât situaţiile tensionate sunt mai rare. Şi atunci, alegerea unui partener de viaţa capabil sa absoarbă şocurile vieţii poate fi măcar filosofic tradus prin grija pentru propria persoană. În momentul în care greutăţile vieţii se împart la doi, viaţa devine mai frumoasă. În plus, bucuriile pe care ţi le oferă viaţa, dacă nu sunt împărtăşite, parcă nu sunt bucurii. A împărtăşi o bucurie cu persoana iubită echivalează cu dublarea bunăstării omului. Grijile se împart la doi, bucuria se dublează.

Am învăţat să iubesc, ca să fiu iubit.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]

44 de gânduri despre „Alegerea partenerului: karma sau destin?”

    1. Da, este si acesta un criteriu. Nu este relevant pentru toata lumea, dar reprezinta un criteriu.
      Spun ca nu este relevant, pentru ca din doi parinti cretini chiar poate sa iasa un copil cu capul pe umeri sau chiar superdotat.

      Sunt foarte multe criterii de selectie si daca le-as aminti pe toate ar trebui sa scriu un roman in sapte volume :)

    2. Mie imi place totusi ideea ca intr-un moment de pasiune declarativa, imediat dupa „Te iubesc” insa inainte de „Vrei sa fii sotia/sotul meu ?”, sa ceri politicos drept amintire fotografia mamei si tatalui viitori socri.

    3. Cred totodata ca nu trebuia renuntat la ideea mai veche de a cere mana viitorului consort/consoarta mai intai de la parinti inainte sa i-o ceri ei/lui direct, ca aveai ocazia sa ii vezi cum arata, cum se misca, ce mai au prin casa, de ex carti in biblioteca, certificate de studii si tablouri (inclusiv cu stramosii mai indepartati, nu numai Picasso) pe pereti, etc.

    4. Plus cred ca e o prejudecata oarecum exagerata zvonul raspandit de fete cum ca nu e bine ca viitorul partener sa fie prea legat de mama lui, unele chiar dorindu-si ca el sa fie de-a dreptul orfan de mama, deoarece exact asa cum e el politicos si iubitor fata de mama lui tot asa va fi ulterior, ce-i drept poate ceva mai tarziu, (peste ani), politicos si iubitor fata de ele.

    5. Si eu sunt de aceeasi parere dar doar in ceea ce priveste analiza „la fata locului” si nu cererea mainii :)

      Ziceam si mai devreme, faptul ca niste parinti sunt praf nu inseamna neaparat ca fiica lor e praf. Eu personal niciodata nu m-am ghidat dupa asta.
      Altfel spus, parintii pot fi doctori eminenti, iar progenitura poate fi ultima speta de om.

    6. Desigur, exista si cazuri din acestea, noroc cu sansele oferite noua atat de generos de mama Natura in legatura cu variabilitatea imensa si reala la combinatiile ADN, ca am citit recent ca sunt posibile mici variatii si diferente genetice semnificative chiar si in cazul clonelor autentice, adica a gemenilor univitelini care provin din acelasi ou. Dar in legatura cu intalnitul parintilor, desigur nu e obligatoriu sa le ceri lor mai intai mana fiului sau fiicei, insa eu as zice sa fim mai curajosi si sa nu ne temem atat de mult de a face cunostinat cu cat mai multi parinti, chiar si daca nu suntem siguri daca vrem sa ne casatorim sau nu, ca odata ce vezi parintii se mai pot clarifica si optiunile pe viitor, si pana la urma iese bine pt toata lumea…asta desigur si daca insistam mai mult sa educam publicul larg ca a intalni parintii cuiva NU inseamna automat si o cerere de mana in casatorie, adica sa nu cumva sa se creeze sperante false.

    7. Eu as zice sa alcatuim si sa promovam pe bloguri un program de screening national numit Meet the Parents. Cu ocazia asta mai degrevam si din raspunderile medicilor de familie si a Min Sanatatii, plus cred ca poate fi real educativ pt toata lumea, ne mai desensitizam si de frica de a intalni diversi parinti, mai contribuim si la atenuarea conflictului intre generatii, etc.

    8. Sa nu ma intelegi gresit, nu am nimic impotriva intalnirii cu parintii. Ba chiar pot sa-ti spun ca-mi place treaba asta si o sustin. Doream sa evidentiez doar ca uneori se intampla ca aschia sa sara departe de copac.
      Interesanta initiativa ta :)

  1. Din punct de vedere statistic s-a determinat relativ recent ca starea de a fi casatorit prieste sanatatii si longevitatii indivizilor de sex masculin din specia Homo Sapiens sapiens, insa nu s-a putut determina ca ea prieste si indivizilor de sex feminin, (desi inca se studiaza daca le poate fi chiar detrimentala, sau e de ordin indiferent, adica nu le influenteaza sanatatea si longevitatea de loc, ca asta e mai greu de determinat pt ca ele traiesc oricum mai mult asa in medie, in Romania chiar cu 7 ani mai mult, in Norvegia numai cu 4).

    1. Sincer, nici nu ma indoiam :) Faptul ca femeia ajuta barbatul, intr-un fel sau altul este un principiu unanim acceptat de catre barbati.
      Indiferent cate experiente negative ar experimenta, barbatul tot langa o femeie ajunge :)
      Cu mici exceprii, evident.

  2. da,interesant punct de vedere…in fond poate fi vorba si de acest instinct de supravietuire aproape la fel de important ca cel sexual…
    suntem iubiti,ne simtim bine,traim mai mult si teoretic mai fericiti…
    dar,tot teoretic, ar trebui sa oferim cam acelasi lucru si in practica este dovedit ca in dragoste „unul iubeste iar celalalt permite sa fie iubit” :)
    si atunci?ce ne facem? :)

  3. Totul tine in fond de echilibru. Daca musculitele sau oamenii se simt bine cu acest schimb, da, vor trai mai mult. Daca nu, zboara catre alt partener sau spre alta partenera. Viata este un cumul de incercari. Pot fi trei, pot fi treii sute.
    Poti ajunge sau nu la formula perfecta. Nu trebuie fa toti sa traiasca mai mult :)

  4. asta da…pentru unii viata e un continuu zbor,ba chiar e un mod in care isi traiesc zilele :)
    ar mai fi si intensitatea dicolo de echilibru :)

  5. Exact, unii sunt intr-un zbor permanent, altii se bucura ca zborul lor a fost unul scurt :)
    Intensitatea…alt concept pe care l-as putea dezbate cel putin o saptamana.

    Spune-mi ce inseamna mult? Dar putin? Daca poti sa-mi explici, te voi stima ca atare.
    Am mai scris eu despre concepte abstracte aici: https://ianculescuhimself.ro/ganduri/ce-inseamna-pentru-mine-departe

    Eu asa-mi explic astfel de concepte. In adancul adancului :)

  6. vai de mine si de mine…nestimata voi ramane :))
    sunt sigura ca deja stii ca exista diferente intre multul/putinul fiecaruia…atata timp cat suntem diferiti multul/putin va diferi si el…
    e mai bine asa,zic eu,altfel am trai intr-o uniformitate cenusie,lucru care ma sperie…

  7. Si pe mine ma sperie aspectul, dar nu are cum sa se intample. Faptul ca suntem atat de diferiti elimina aproape total ideea de uniformitate.
    Exista foarte multe diferente intre sensurile pe care oamenii le atribuie in general lucrurilor :)
    Eu te stimez oricum, stai linistita.

  8. Totul fiind dual, cele 50% cred, reprezinta mai mult decat „iubirea” – completarea sinelui. Tinand cont ca umanitatea este imperfecta si individul („evoluat sau primar”) tinde spre evolutie si deci perfectiune, completarea este mai importanta decat un sentiment nedefinit rational. In fond si la urma urmei, ce este iubirea?

    Hai sa vedem:

    ” IUBÍRE ~i f. 1) v. A IUBI și A SE IUBI. 2) Sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; dragoste; amor. 3) Atașament sufletesc (simpatie, prietenie, afecțiune și admirație ) puternic față de cineva sau ceva. /v. a iubi ”

    Dragostea ca si expresie constienta, rationala, nu exista nu are cum! Rational, iubirea nu se poate explica. Te intreb, de ce iubesti pe cine iubesti? Indiferent cat ai incerca argumentarea, perfect logic definita pentru tine, pentru altcineva este inutila pentru ca principiile sunt diferite si individuale conform sistemului de valori.

    Asadar, iubeste (traieste) esti parte din tot ce iubeste (traieste)!

    Karma sau destin

    Eu spun ambele pentru ca definite rational inseamna acelasi lucru (dpdv. spiritual evident sunt diferite).

    Ar fi mai multe de povestit pe aceasta tema, sper intr-o buna zi sa avem ocazia sa o si exprimama.

    Toate bune.

    1. Aşa este, iubirea nu poate fi argumentată, dar poate fi înţeleasă prin comparaţie.
      Îmi place asta:
      iubeste (traieste) esti parte din tot ce iubeste (traieste)!

      Povestim, toate bune!

  9. Nu-stiu. Sa iubesc ca sa fiu iubit mi se pare un BULLSHIT !! Adica eu nu merit sa fiu iubit, decat daca o fac eu prima data ?! Inseamna ca femeia aia e o ipocrita ! Cum sunt toate, de altfel !

    Oricum, vorbim degeaba. Iubire nu mai exista. DACA AI BANI, TE „IUBESC” TOATE, DACA NU….LABA !

    1. Nu amice, nu trebuie să o faci tu primul, nu este vorba despre asta.
      Ci despre faptul că nu poți să pretinzi nimic pozitiv de la nimeni, dacă nici tu nu oferi ceva pozitiv.
      Fii liniștit. „Atâta timp cât tu nu vrei nimic, nimeni nu-ți va cere nimic.”

    2. Totul depinde de ce iti doresti. Daca iti doresti „doar iubire” ceilalti vor simti si vei ajunge sa o faci singur.

      Daca in schimb ti-ai dori cu adevarat sa „traiesti” lasand lucrurile materiale ceea ce sunt (mijloace de dezvoltare) atunci totul ti se va intampla cum trebuie si cei din jurul tau vor raspunde adecvat.

      Nu lasa „mijloacele” sa te foloseasca, folosestele tu pe ele!

      Povestim, toate bune!

    3. @Bogdan

      Alin este putin mai pragmatic. Insa mai devreme sau mai tarziu toti se vor trezi :)

  10. Ma, eu is de acord cu ce ziceti voi…dar degeaba, femeile nu gandesc asa. Degeaba vorbim aicea si filosofam, ca ele nu vor barbati filosofi, destepti,manierati. Ele vor giboni si cefe-lete cu mertzane, bmwuri, si miliarde pe card

    1. Tu ori ai avut ghinion, ori noi traim pe planete diferite.
      Cunoscutele mele nu pot fi descrise in maniera in care ai facut-o tu. Si asta nu le face speciale, le face normale, cred eu.

    2. Da, nici eu nu gasesc in jurul meu astfel de persoane desi am cunoscut cel putin 2 care au incercat varianta „dai-iubesc,nu dai iubeste-te singur”.

      Hai sa vorbim un pic despre ce fel de femeie (iubire) ti-ai dori tu?

      Daca iti doresti ceva gen „Moni G.”, „Anna L.” sau „etc” sigur ca vei avea nevoie de fonduri pentru a putea intretine „iubirea”. Aici ar mai fi o treaba daca invelisul este frumos nu inseamna ca si continutul este pe masura (asta se aplica doar la bere. Ex: Cuvee de Trolls).

      Personal am incercat sa ma feresc de astfel de oameni materiali pentru ca nu au ceea ce eu numesc…personalitate si respect.Sti cu siguranta genul de om care se intalneste in parcari centrale,sta pe masina langa „madame atractive fizic” si sparge seminte vorbind despre cat va cheltui la Mamaia si ce motor „smeker” are…:)

      Apropo,noi nu filozofam, pur si simplu asa gandim. Poate avem altfel de sisteme de valori, poate de asta iubim si suntem iubiti.

      Cateodata suntem poate prea sinceri, prea directi luptand cu sisteme de valori total diferite, incercand sa explicam/exprimam o alta alternativa la „a fi” .

      Acum hai sa te mai intreb ceva, tu vrei sa „iubesti” cu ochii sau cu sufletul?

      Povestim, toate bune!

      ps. Scuze Mr Iancu, am vorbit la plural, poate am gresit :)

    3. Nu cred ca ai gresit. Fiindca cred ca noi 3, avem valori asemanatoare. Eu sunt unul din cei care vor sa iubeasca cu sufletul ( daca exista asa ceva ), sau cu creierul, daca vorbim stiintific… Spuneam doar ca e foarte posibil sa mor cu valorile mele in mana, fara sa fiu iubit cu adevarat de o femeie…adevarata ! Sunt „sanse” foarte mari sa se intample asa, fiindca 99 % sunt materialiste si….inca vreo 100 de epitete negative….care le descriu foarte bine pe femeile din ziua de azi…

    4. @Bogdan, nu, a fost ok, simt aceleaşi lucruri iar propoziţiile tale sunt parcă scrise de mine. În plus, explicaţia ta este pe cât de simplă pe atât de bună.
      @Alin, discutând într-un mediu online, în care oamenii nu te cunosc, trebuie să construieşti fraze care să reflecte real ceea ce gândeşti. Primul tău comentariu nu reflectă ceea ce punctează ultimul. Ba chiar contrariul. Nu. Femeile nu sunt materialiste. Adică nu mai mult decât bărbaţii. Rămân la ideea că ai avut ghinion şi atât.

      Femeile sunt femei şi atât. Hibele lor au echivalent în hibele bărbaţilor, dar dă-mi voie să afirm că asta este frumuseţea unei relaţii. Cam asta face deosebirea între roboţi şi oameni. Greşeala, hiba, eroarea. Asta îi defineşte pe oameni şi asta îi face, să fiu în temă, să se atragă unii pe ceilalţi. Eu îţi doresc succes şi sper să afli singur faptul că femeile sunt aşa cum nu crezi în pezent că sunt :)

  11. Mno, pai inseamna ca nu m-am facut inteles din prima. Faza e ca eram nervos pentru ca situatia este in mare parte asa cum am descris-o eu..

  12. Sunt de acord. Asta e „frumusetea” oamenilor…a unora…faptul ca toti gresim. Nu zic nu. Dar ce se intampla cu generatia actuala, mai ales cu fetele/femeile….depaseste cu mult orice limita a normalului, asta e problema !

  13. Sincer, si eu mi-as dori sa aflu ca eu gresesc. Dar vazand cat de multe curve sunt…permite-mi totusi sa ma indoiesc. Or fi existand si din cele care se incadreaza in limita normalului, cum spuneam…FAZA E CA SUNT PUTINE, IAR PROBABILITATEA CA EU SA INTALNESC UNA DIN AIA ESTE EXTREM DE MICA !

    1. Astea sunt doar vorbe goale. Eu nu cred in basme, sunt false. Exista oameni pe care nu i-a gasit niciodata, asa ca nu cred in prostii din astea. Cat timp este clar ca oamenii s-au degradat vizibil, tre sa fi tampit sa crezi ca de maine toti vor fi buni, ca sa existe o sansa mai mare sa gasesti asa ceva…

    2. Nu, nu sunt vorbe goale. Eu, la fel ca mulţi mulţi alţii, vorbesc din ceea ce am trăit. Nu degeaba ţi-am spus că în jurul meu femeile sunt la polul opus faţă de modul în care le-ai catalogat tu. Dar fiecare cu cercurile lui…
      Nu trebuie să crezi, important este să realizezi.

    3. Am realizat de mult.. Si tu vei realiza candva ca toate au in sange rautatea, trufia… Doar ca unele o disimuleaza extrem de bine, e posibil sa nu observe nimeni niciodata, dar rautatea exista acolo, in ea, si se manifesta in orice ocazie, dar prea putini isi dau seama…

  14. Nu trebe sa ma contrazici. Doar iti spun ce stiu si ce cred. Chiar daca unele par altfel decat majoritatea, intr-un fel sunt cam la fel, doar ca nu isi arata adevarata fata inca…. Iar cand si-o vor arata-o, se vor convinge si barbatii care le-au crezut sfinte, vor vedea ce caracter de vipera zace in ele…

    1. Sti ca pana la urma este vina TA pentru ce sa intamplat?

      Daca ai fost fost atent, sunt sigur ca ti-ai fi dat seama si ai fi luat masuri. Sunt constient in schimb ca, se poate intampla sa fi orbit de dorinta,pasiune si ratiune.

      Spun ratiune pentru ca de cele mai multe ori, ceea ce consideram un atu este in fapt cauza. Ratiunea nu are loc in „treburile” sufletului, asa cum sunt iubirea,trairea, viata. Ratiunea este o modalitate negativa de influentare a evolutiei sufletului, indiferent de natura ei.

      Considerate norocos pentru ceea ce ti sa intamplat acum, aplica invataturile dobandite si in viitor totul va fi bine. Tot ce sa intamplat nu se va mai intampla decat daca cauti sau vrei!

      De ce norocos?
      Pentru ca sunt uni care isi dau seama prea tarziu, cand conditia umana numai poate fi depasita…si este mult prea tarziu sa incepe o treapta evolutiva…asadar INVATA, TRAIESTE, IUBESTE!

      Povestim, toate bune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus