Oameni și asumare. Totul se rezumă la tine

Gânduri4Comentarii

Ești aici:··Oameni și asumare. Totul se rezumă la tine

Și eu, ca oricare altul, m-am întrebat la un moment dat de ce oamenii sunt atât de diferiți. Fundamental diferiți. Am înțeles de ce fizic suntem diferiți, încă de pe băncile liceului, când am aflat cum se transmite informația de la părinți către copii. Sau cum se pierde. Nu forma fizică pare să ne separe, ci modul de a gândi. Am interacționat cu sute sau mii de genuri de oameni, la fel ca oricare altul. Le-am observat și le-am încadrat fără să le etichetez. Îmi place să observ oamenii, să aflu detalii despre mecanismul lor de a fi, cu asumare. Mijloacele prin care oamenii se desfășoară, sunt și ele diferite. Majoritatea fascinante. Ce se întâmplă atunci când oamenii interacționează?

Am tranzitat de-a lungul timpului zeci de găști și am luat pulsul grupurilor. Vibe-ul pe care îl simți după câteva zeci de minute petrecute în preajma altor oameni spune foarte multe despre firea lor. În copilărie mi se părea o prostie,  cine se aseamănă se adună. Acum sunt la polul opus. Cred că multe (dacă nu toate) interacțiuni dintre oameni sunt guvernate de legea asemănării. Nu fizice; sau nu neapărat fizice. Am ajuns să cred că este imposibil să-ți intre în viață oameni mari dacă tu ești mic. Sau invers. Este vorba despre frecvențe, vibrații, corpuri subtile și asumare.

Tu, eu, toți suntem structurați la fel. Suntem sisteme energetice care funcționează, acționează și reacționează prin rezonanță. Rezonanța nu este nimic altceva decât un schimb firesc de energie între două corpuri cu frecvența de vibrație apropiată. Rezultatul este reprezentat de creșterea amplitudinii vibrațiilor sistemului rezonator. Interesant este că dacă cele două sisteme, în speță cei doi oameni, au frecvența de vibrație egală, amplitudinea vibrațiilor crește foarte mult, aproape de valoarea maximă caracteristică. Ieșind din domeniul fizic, oamenii care se aseamănă se întâlnesc. Iar după ce se întâlnesc se împrietenesc; se simt bine împreună. Tocmai pentru că în urma interacțiunii fiecare are de câștigat. Este un joc de tip câștig – câștig.

Acum gândește-te că poate au fost momente în care te-ai întrebat de ce oamenii care intră în viața ta sunt într-un anume fel. În general întrebările de acest fel vin atunci când lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie. În general, oamenii nu caută sursa binelui. Caută sursa răului, caută soluții de ieșire din impas. Atunci când toate merg bine, suntem pe val, surfând, nu prea ne interesează de ce ne este bine. Rămânem mulțumiți și atât. Ei bine, tot ceea ce intră în viața ta, intră cu un scop. Evenimentele pe care le atragi, oamenii cu care intri în contact, toate sunt exact așa cum ești și tu. Negreșit. Oglindesc perfect firea și sistemul tău, cu asumare.

Data viitoare când te vei întreba de ce El, de ce Ea sau de ce așa, ai în vedere faptul că totul se rezumă la tine și la felul tău de a fi. Vei lua contact cu genul tău de oameni, cu genul tău de evenimente, cu genul tău de întâmplări. Sigur că se mai întâmplă și accidente, dar ele nu fac altceva decât să-ți amintească de legea rezonanței.

Dacă îţi umpli sufletul de iubire, fericirea vine de la sine, prin rezonanţă şi transfigurare.

4 gânduri despre „Oameni și asumare. Totul se rezumă la tine”

  1. Mda.Si eu cred ca totul se intampla cu un scop.Dar nu cred ca tot ce intra in contact cu noi este si o reflectie a noastra.Inca cred ca esti prea absolut in afirmatii.Acele „accidente” sunt frecvente,nicidecum rare.Si sunt si oameni care sunt mici,dar incearca sa se inconjoare cu oameni mai mari decat ei.Vor sa invete din maretia lor.Un om mai mare decat tine,mai bun te face sa aspiri si tu la mai mult.

    1. Ai dreptate.
      Mic si Mare sunt niste chestiuni relative, insa in contextul scrierii, sunt convins ca ai inteles esenta.

      Uite, oamenii mici nu au cum sa se inconjoare cu oameni mari pentru ca nu sunt compatibili (ca sa folosesc un termen mai lejer). Nici oamenii mari nu prea au cum sa tinda catre oameni mici, din acelasi motiv sau motive. Cand zic mare si mic ma refer la calitate, eventual sufleteasca.

      E posibil sa fiu asa cum zici, ma gandesc daca nu cumva e chiar asa. Se poate, dar sa stii ca nu este intentionat. Cumva, daca asa ar fi, sa stii ca o fac doar pentru a reliefa ideea.

      M-as bucura daca ai intalni macar cativa oameni care sa-ti spuna ca absolutismul pe care-l plantez in posturi este normalul.

      Accidente sunt multe, in fiecare zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus