Cafea. Un ritual în fiecare dimineață

E dimineață. Imediat cum trag cu degetul peste ecranul telefonului care-mi trâmbițează trezirea, mă ridic și plec în zig-zag către bucătărie. Întind mâna instinctiv și iau ibricul. Este acolo mereu, în fiecare dimineață. Mă așteaptă cuminte la locul lui parcă șoptindu-mi: Ai întârziat, era să mor de frig aici. Cu ibricul în mână deschid robinetul albastru și las puțin apa să curgă, trecând cealaltă mână pe sub jetul de apă. E rece ca gheața viitoarea mea cafea. Pun ibricul sub jetul puternic de apă și începe magia.

Știu exact câtă apă îmi trebuie pentru două cafele tari, deși ibricul nu este gradat. Iau ibricul de sub jetul de apă exact atunci când trebuie. Dacă pun prea multă iese prea slabă, dacă pun prea puțină voi avea prea mult zaț în cană. Cu ibricul trecut din dreapta în stânga, rotesc ușor butonul aragazului. Înșfac bricheta albă de pe frigider. Nu se aprinde din prima, dar deja știu. După trei încercări reușesc s-o aprind. Așez cu răbdare ibricul și reglez focul la minimum. Abandonez ibricul pe foc și fug în baie. După duș revin în bucătărie. Apa din ibric încă nu fierbe, este perfectă.

Scot din dulap cele două recipiente sfinte de metal: în unul am o combinație de zahar brun cu zahăr alb, iar în celălalt am cafeaua. Iau lingurița cu coadă lungă și arunc zahărul în apa care stă să fiarbă. Fix patru lingurițe rase de zahăr. Amestec ușor. Apoi desfac încet capacul cafelei. Mă hipnotizează mirosul. Bag întâi nasul în recipient și prizez aroma nebună: cafea arabică și rom jamaican. Arunc în ibric patru lingurițe cu vârf de cafea, imediat după ce îi opresc focul. Mut ibricul de pe un ochi pe altul și amestec ușor. O las puțin să-și tragă sufletul și să se răcească.

Fug și mă îmbrac, iar când revin în bucătărie aroma de cafea mă innebunește. Suflu în spuma de la suprafața ibricului, poate-poate-mi apare vreo combinație pentru un bilet la loto. Nu s-a întâmplat niciodată, dar sunt perseverent. Scot cele două căni mari și torn ușor cafeaua. Trag aroma pe nas și arunc încă o privire formelor din cană. Azi am o față zâmbitoare. Râd și sorb ușor din cea mai bună cafea de pe pământ, cafea la ibric.

Morala: Cea mai bună cafea se face cu ritual.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
august 11, 2013

Etichete: , , , ,
  • Ai un mod de a povesti incat mi s-a facut pofta de cafea la ibric, desi nu imi place, am o rabluta de expressor de care sunt dependenta.
    Chiar am vazut filmul diminetii tale, stii? :)

  • Si eu obisnuiam sa beau, zilnic, cafea. Am hotarat inca ca e mai bine (pentru sanatate) sa scap de acest obicei. Nu am vreut insa sa renunt de tot la cafea, pentru ca este o placere a mea. Imi place mirosul, imi plate textura, imi place cafeaua cu scortisoara…imi place! :)
    Dupa negocieri si renegocieri cu mine insami, am ajuns la un consens: beau cafea de 2 ori pe saptamana, doar in week-end. M-am obisnuit asa si ma simt mult mai bine! Chiar daca mi-a fost greu la inceput, pentru ca – la fel ce orice om – avea treaba in timpul saptamanii, m-am obisnuit sa beau o limonda facuta in casa (fara zahar) si acreala ma trezeste instant! :)) M-am dezobisnuit si de aceasta obisnuinta, pentru ca am dimimeti in care…pur si simplu uit de limonada mea :D

    • Am un bun prieten care bea cafea un un strop de zeama de lamaie :)

      Nu stiu daca stii sau nu, dar cafeaua nu este atat de rea precum pare. Adica nu dauneaza, ba chiar reduce riscul de aparitie pentru niste boli serioase, cum ar fi Alzheimer. Nu o spun eu, o spun cei care-au studiat evenimentul.

      Evident, daca te simteai rau, ai facut foarte bine ca ai decis sa o reduci, cantitativ. Eu sunt pro micile bucurii ale vietii. De pilda, azi este a 16 zi fara tutun. Tutunul insa nici nu se poate compara cu cafeaua. Este cu mult mai nemernic.

      Data viitoare cand vei bea cafea, pune pauza la tot si bucura-te de ea. Este o licoare desavarsita de zei :)

  • Asa este, ador cafeaua si ma bucur de cele 2 zile in care beau o ceasca. Insa da, ma simteam rau atunci cand beam zilnic cafea.
    …si e buna cafea cu un strop de lamaie? Ma gandesc ca poate ai incercat :)

    • Nu stiu, n-am avut curiozitatea. Ma tem ca-mi voi arunca ulterior cafeaua. Si acesta chiar ar fi cel mai mare pacat :)

    • Merge…mi-a intrat in cap destul de greu ideea de a renunta, dar pana la urma mi-a intrat. Acum mai pufai dintr-o tigara electronica. Trebuie sa scap usor-usor si de gest. Am luat-o asa incet, trebuie sa renunt pentru ca vreau sa renunt. Am fumat destul, ajunge :)

    • Nu, nu, nu, eu pufai doar electronica, aroma cu fructe si cu nicotina medie, pentru moment. Urmatorul flacon va fi cu nicotina low, si dupa, fara nicotina. Stiu, sunt baiatul cu planul :) Nu-mi iese mereu, dar incerc sa ma tin de el :)

    • Chiar nu are importanta cine o macina. Ca este macinata de pustoaica de la Starbucks sau de rasnita mea nu prea conteaza. Arta sta in dozaj si in ritual, cred eu :)

    • Exista, nu am zis ca nu exista. Insa din punctul meu de vedere nu atat maruntirea ei, cat propria tehnica face o cafea buna.
      Nu contesc faptul ca ar iesi mai buna daca ar fi proaspat macinata. De fapt sunt convins ca asa este.

  • hmm….ce cunoscut îmi este acest ritual :)
    ah…parcă nu mai am răbdare până mâine dimineață:)))…cred că merg să fac o cafeluță :))))

  • yep :)…și nu numai …eu , recunosc că o savurez des …altfel am senzația că nu funcționez :),dar stttt nu mai spune la nimeni :))

  • Te pune pe gânduri?