Copiii fără etichete

Despre Copiii fără etichete am mai scris. Ieri, 23.04.2013, am avut plăcerea să iau parte la evenimentul de lansare a unei platforme de parenting pozitiv. Este un pas în faţă. Am auzit voci care susţin faptul că mediile din care provin părinţii violenţi nu au acces la internet sau pur şi simplu nu sunt orientaţi către internet. Nu asta contează. Ceea ce contează pentru mine este faptul că ne mişcăm; că există oameni care vor să schimbe ceva şi că dorinţa lor se materializează.

Printre altele, am reţinut câteva idei foarte interesante. Copilul este ca un drumeţ străin care îţi bate la uşă (Cărtărescu). Drumeţ pe care îl primeşti în casa ta şi pe care trebuie să îl priveşti cu demnitate şi cu cinste. În faţa lui trebuie să ne deschidem sufletul, iar dacă nu o facem înseamna că habar nu avem ce înseamnă un copil.

Mulţi părinţi greşesc aplicând violenţa prin bună credinţă (Chinezu). In secolul vitezei, foarte mulţi părinţi au impresia că dacă-şi îndrumă copilul către zeci de activităţi înseamnă că ştiu să-l crească. Există părinţi care-şi înscriu copiii la trei limbi străine, la trei sporturi, şah şi bonus dansuri orientale. Copilul pleacă de acasa dimineaţa la 8 şi ajunge înapoi acasa seara dupa 20:00. În weekend are franceză, germană, tenis şi inot. Copilul nu este robot, indiferent cât de energic se arată. A fura copilăria nu este egal cu a educa.

Nu-i învăţăm pe copii ceea ce credem, ci, mai ales ceea ce suntem (Mirelle Radoi). O ideea foarte interesantă şi simplă, dar pe care foarte mulţi părinţi o ratează. În fiecare dimineaţă, trecând pe lângă şcoală, aud cel puţin un părinte care injură la telefon în timp ce-şi duce prichindelul de mână. Sau care scuipă, sau care fumează, sau care-şi face curat în maşina scumpă aruncând resturile pe geam. Şi nu, nu sunt părinţi bătrâni. Unii dintre ei sunt probabil de aceeaşi vârstă cu mine.

Bloggerii participanţi alături de Mircea Cărtărescu
 


Şi diploma

Morala: Doar copiii crescuți fără etichete se fac oameni mari!

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
aprilie 24, 2013

Etichete: , , ,
  • felicitari Razvan pentru ca esti atat de „viu”!
    pe Cartarescu il iubesc definitiv :)

    sa educi un copil nu inseamna sa aplici niste reguli…inseamna adaptezi regulile la personalitatea copilului…
    despre bataie se spune ca este rupta din rai…acest percept este gresit aplicat pentru ca da,bataia este „rupta”,scoasa din rai…asta este adevaratul sens al acestor vorbe…dar oamenii intelg ce le place…

  • Sarutmana!
    Asa cum am spus si la eveniment, nu am copii, dar imi place sa cred ca stiu cum ar trebui sa-i cresc. Este vorba despre bun simt si despre omenie, inainte de toate.
    Nu exista bataie si educatie puse in aceeasi propozitie. Nu din punctul meu de vedere. Mie toata viata mi-a placut motivarea pozitiva. De ce mi-as schimba sistemul de valori acum? :)

  • Felicitari pentru activitatea ta. E intr-adevar un subiect sensibil. Si pentru mine, cel putin, dificil de pus in practica. Avand in vedere ca interactiode nez uneori cu copii din diferite medii, atat de diferiti intre ei. Si uneori nu ma pot abtine in a judeca acel copil dupa parintii care il insotesc si al caror comportament lasa de dorit. Dupa cum la fel sunt uimita de comportamentul ce lasa de dorit al unor copii ce par din familii bine instruite. Nici eu nu stiu cat de bine stiu sa imi educ copilul, dar in afara de faptul ca ei isi insusesc ceea ce vad, nu sunt responsabili de greselile sau de originile parintilor. Si totusi, mi se pare greu de indreptat un copil ce traieste intr-un anumit fel, cu niste parinti ce nu stiu sa il educe si asta fara legatura cu mediul social.

    • Si mie mi se pare la fel de greu.
      Andreea, la eveniment a luat cuvantul o doamna, educatoare sau profesoara si a zis ca se pricepe perfect, este specialista in educarea copiilor, dar cand vine vorba despre copilul sau are doua maini stangi. Pe undeva este normal sa fie asa. :)

  • Ah, dureros… „În fiecare dimineaţă, trecând pe lângă şcoală, aud cel puţin un părinte care injură la telefon în timp ce-şi duce prichindelul de mână.”

    Episod recent: eram in parc, o bunica se suparase ca nepotica ei a fost impinsa de un baietel, o apostrofa pe bunica baietelului – apostrofa e frumos spus… Am rabdat cat am rabdat apoi am intervenit, I-am spus ca nu se poate sa vorbeasca asa, sunt multi copii in jur, etc. La nici 10 minute, a sunat telefonul meu. Am primit o veste proasta, proasta la modul prostesc adica, o aberatie ce mi-a incins mintea. Am spus cuvinte pe care nu vreau sa mi le amintesc. Am inchis si mi-a fost de trei ori rusine… fata de copii, fata de bunica ce acum era doar un inger pe langa mine, fata de pretentiile pe care le am de la mine…

    • Refuz sa cred ca toti tăticii care-și bagă la telefon primesc vești proaste, așa cum ți s-a întâmplat ție.
      Trebuie să facem diferența între obișnuință și excepție.

  • Ai dreptate, și suprasolicitarea e la fel de rea precum subsolicitarea. Din păcate, tot mai mulți dintre părinții actuali tind să le aglomereze copiilor programul cu prea multe activități.. Și nu e vorba doar de timp liber în sine, e vorba că ei se află în plin proces de dezvoltare, mai ales la nivel de sinapse, și prea multe activități nu lasă suficient timp ca informațiile să se „așeze”, copilul devine prea stresat, nervos.

    Știi părerea mea, cred că o astfel de inițiativă nu e doar binevenită, ci absolut necesară în societatea românească actuală. Se vor schimba și mentalitățile odată ce vor pătrunde în conștiința comună, socială, idei precum cele promovate de astfel de asociații/organizații. Când va fi o mare rușine să îți lovești copilul, poate va înceta și acest comportament – fie doar și de ochii lumii. La noi, însă, proverbul cu bătaia ruptă din rai încă nu este respins instant la modul general de către toată lumea… Deci va mai dura, dar mă bucur că sunt tot mai multe persoane care se implică în așa ceva :)
    Un grup frumos sunteți :)

    • Am fost cu mult mai multi, chiar mi-a placut faptul ca au fost oameni foarte implicati. In poza sunt doar cativa bloggeri, cei care au putut ajunge, insa in total au fost 141 de bloggeri implicati in aceasta campanie, ceea ce, din punctul meu de vedere este o chestiune foarte buna si merita aplaudata.
      Stiu punctul tau de vedere si-l impartasesc :)

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *