Cunoaștere. Egoism. Lucruri noi

Viața este un proces continuu de cunoaștere. Cunoaștere care schimbă în permanență percepția asupra vieții. În fiecare zi aflăm lucruri noi. În fiecare zi interacționăm cu necunoscuți care ne influențează mai mult sau mai puțin viitorul. La fel fac și cunoscuții. Orice interacțiune, orice lucru nou pe care îl afli te va determina  să gândești diferit. Să cântărești altfel lucrurile. Să le acorzi o importanță diferită.

Am cunoscut oameni care mi-au schimbat multe principii în cele câteva minute sau ore în care am interacționat. Și le-au schimbat în bine. Nu prea contează cât de mult interacționezi cu un om. Totul se rezumă la modul în care culegi și percepi informațiile pe care ți le oferă. Vei opta pentru o relație de prietenie cu un om atunci când ideile sale ți se par interesante, atunci când pur și simplu simți că de la el afli lucruri noi care te vor ajuta în viitor. Se poate interpreta asta ca egoism? Nu știu…

Am cunoscut oameni care au încercat să-mi schimbe principiile în anii în care am interacționat. Și nu le-au schimbat. Pentru că ceea ce aflam de la ei pur și simplu nu se potrivea cu ceea ce gândeam eu. După câțiva ani constați cu surprindere că nu ai mai interacționat deloc cu cei de la care nu ai aflat nimic interesant. Fără ca tu să vrei, oferi întotdeauna prioritate oamenilor de la care știi că afli lucruri noi, care te pot ajuta. Ceilalți sunt puși mereu în așteptare. Și nu este vorba despre bine și rău, doar că așa se întâmplă lucrurile. Nu vei sta niciodată pe gânduri, întotdeauna vei opta pentru o întâlnire cu un om a cărui cunoaștere te fascinează. Egoism? Nu știu…

Am cunoscut oameni care pentru o perioadă de timp au fost izvoare de idei pe care le-am îmbrățișat imediat. Dar care după, s-au stins pur și simplu. Cunosc oameni care au ajuns pe lista de așteptare deși în trecut erau cei cu care interacționam în mod constant. Cunosc oameni de la care am învățat o sumedenie de lucruri noi și utile, dar de la care nu mai aflu nimic interesant în ultima vreme. Mai mult decât atât, parcă ideile lor din prezent sunt paralele cu cele pe care le am eu. N-au nimic în comun. Cum se face?

Viața este un  proces continuu de cunoaștere.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
iunie 10, 2013

Etichete: , , , , ,
    • Bun sau rau, eu ma tot gandesc la motivul pentru care oamenii apar si dispar din vietile noastre. Inca incerc sa-mi dau un raspuns.

    • Da, constientizarea importantei cunoasterii este o cheie si mai interesanta. Degeaba stii ca este cheia daca nu crezi in asta :)

  • Nu este vorba despre egoism în nici un caz. Este firesc să fim atrași de oameni aflați pe aceeași lungime de undă cu noi. Este firesc ca atunci când unul dintre partenerii unei relații își schimbă frecvența (sistemul de valori, prioritățile, etc.) relața să se termine într-un fel sau altul. Dacă este vorba despre o relație de prietenie se termină mai ușor decât în cazul unei relații de cuplu de exemplu (unde intervine și atașamentul).
    Și dacă nu am renunța la relațiile care nu ne mai împlinesc cu nimic, nu ne mai aduc nimic nou, atunci ar însemna să dăruim timp și energie în zadarnic, fiind conștienți de asta, iar eu cred că fiecare dintre noi își prețuiește îndeajuns energia încât să nu facă asta.
    De aceea sunt convinsă că descrierea pe care ai făcut-o mai sus corespunde 100% respectului de sine dar și a celuilalt partener de relație în aceeași măsură, pentru că întreruperea unei relații sterile înseamnă și respect față de energia și timpul celuilalt.
    ———————–
    Cât despre faptul că unii oameni „apun” pentru o vreme (își pierd creativitatea), acesta este un lucru firesc, deoarece, deși am cunoscut oameni geniali, nu am cunoscut (încă) pe nimeni care să fie astfel secundă de secundă, zi de zi. Avem fiecare dintre noi perioade și perioade, mai lungi sau mai scurte, iar motivele existenței acestor perioade de „blank” sunt atât de multe încât mi-ar trebui câteva pagini virtuale să le descriu :))) dar cred că majoritatea motivelor au legătură directă cu stările noastre emoționale. Important este că am aflat de curând cum putem reduce la maxim (și probabil, în timp, chiar la zero) perioadele cu creativitate scăzută. Shhh…secret, îți spun când ne vedem data viitoare :)) >:D<

    • Eu chiar nu faceam referire la relatia dintre barbat si femeie.
      Cand am scris articolul m-am gandit la prieteni, la cunostinte, la oamenii cu care interactionam, dar nu la iubiti/iubite.

      Cum faci tu lumina ori de cate ori scrii cate ceva pe aici :)
      Bravo!

  • Da, da, mi-am dat seama că nu te-ai referit la relațiile de cuplu, eu doar am vrut să precizez că asta se aplică și la acest gen de relații.
    Mulțumesc pentru compliment, Răzvan >:D<

  • Eu am aparut pe blogul tau din intamplare desi cred ca probabil surfand dinspre blogul lui Rara Avis (Anamaria), pe unde comentai parca si tu si Loopoo si Cronicariu. La blogul lui Anamaria am ajuns cred de la blogul Blog en Miettes, la care am ajuns in 2 feluri, de la 2 alte bloguri, dintre care unul il citesc si acuma, iar pe celalat nu, si nici nu mai tin minte al cui era, si despre ce era vorba in el, dar ca tin minte mecanismul ca la Blog en Miettes am ajuns o data dintr-o parte, si alta data din alta parte ! Desigur probabil ca tu te refereai la oamenii cu care te interesctezi in real life, nu la cititorii si comentatorii blogului tau, pt ca blogul tau e ca un program radio pt mine, are aceasta calitate conversationala, mai proeminenta, mi se pare mie, decat un blog jurnalistic care ar semana mai mult cu niste article scrise intr-o revista, cum are de ex Anamaria. Sincer insa, atat in prima varianat cat si a doua, eu cred ca e pur hazard, desi desigur nu asa far aniste probabilitati oarecare de a se intampla, pt ca de ex scrii in lb romana, si nu sunt chiar atat de multe persoane care scriu in lb romana pe Internet. Sau referitor la aia cu care te intalnesti in real life, zau, Bucurestiul nu e un oras atat de mare si nu are chiar atat de multe cluburi sau parcuri, sau e mai probabil sa te intalnesti cu aia cu care interactionezi in acelasi domeniu profesional sau ai cam aceleasi preocupari sportive de ex, chestii de genul asta. Adica e hazard, dar e un hazard modulat de anumite probabilitati.

    • Poate fi hazard, dar cum hazardul nu prea poate fi interpretat, mie-mi place sa privesc si din alte unghiuri totul. Este simplu sa spui ca este hazard si atat. Te opresti, pentru ca mai mult decat hazard oamenii nu sunt capabili sa patrunda.
      Uite, eu nu cred ca este hazard, pentru ca sunt momente in care te intalnesti cu cineva, aflii despre ceva, peste doua zile aplici acel ceva si schimbi job-ul, sa zicem. Hazard?

  • Interesant mi se pare când oameni diferiți îți oferă același tip de cunoaștere (să zicem, un sfat, o îndrumare), dar ești receptiv doar în cazul unora (sau al unei singure persoane).
    Practic, informația este aceeași, dar o primești/accepți cu adevărat doar de la unii. Dacă ar fi egoism pur, am folosi-o imediat, fără să conteze de unde provine, însă suntem sensibili la tot felul de subtilități ce țin de conexiuni, interrelații, „frecvențe” emoționale :)

    Referitor la ultimul paragrag/ultima întrebare: undeva pe parcursul dezvoltării noastre ca ființe umane, ne intâlnim unii cu alții și mergem o vreme alături, în aceeași direcție. Nu știu care o fi cauza și care efectul… faptul că ne întâlnim ne determină direcția sau direcția ne determină întâlnirea?
    La un moment dat ne continuăm drumurile în direcții diferite (nu mai avem nimic în comun, nimic să ne spunem unii altora), poate ne reîntâlnim cândva, poate rămânem paraleli pentru totdeauna. Ne-am încheiat „rolul” pe care îl aveam de jucat unii în viețile altora, și e ok.. căci cunoașterea pe care am acumulat-o o ducem mai departe cu noi :) (conștient sau inconștient, dar o ducem)

    • Da, uite, o perspectiva foarte interesana. Ai dreptate, primim informatii similare dar le acceptam doar pe cele venite din partea oamenilor „de suflet”. Nu m-am gandit pana acum, dar asa este, ai dreptate!

      Cred ca intalnirea ne determina directia in mai mare masura decat directia ne determina intalnirea. Se spune ca intalnesti anumiti oameni cu o misiune pentru tine, ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca oamenii determina cumva directia. Greu de spus, insa :)

      Am intalnit cativa oameni cu care in trecut impartaseam zeci de ganduri si de idei, care in prezent sunt pur si simplu straini. Misterioase sunt caile vietii.

  • CRED CA NU POTI FI EGOIST NICI DACA VREI_ESTI SOCIABIL_UN OM INTRE OAMENI CUM E SI FIRESC SI CUM OBISNUIAM SA FIU. OAMENII AU CULORI PASIUNI APTITUDINI DIFERITE DE ACEEA INTERACTIUNI INTRE OAMENI SI…IDEILE LOR SUNT CAT SE POATE DE CONSTRUCTIVE_ASA CRESTE CERUL, TOTUSI NU ASTEPTA NIMIC DE LA NIMENI IA TOTUL ASA CUM VINE_CRED CU TOATA FIINTA CA NIMIC NU E HAOTIC CI E CEEA CE TREBUIE CAND SI CUM TREBUIE

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *