Cunoaștere. Întrebări. Răspunsuri

La modul general, foarte mulți oameni vor să cunoască. Era să scriu toți. Nevoia de cunoaștere se manifestă în foarte multe feluri. Ea poate lua foarte multe forme, de la dorința permanentă de a fi în control, până la căutarea celor mai potrivite răspunsuri cu privire la orice. Cunoașterea este scrisă în toate lucrurile care te înconjoară. Firea, mintea, natura, mediul, toate cuprind marea enciclopedie pe care o răsfoiești în fiecare zi, oră, minut, secundă. Orice pas pe care-l faci, orice vezi, oricine, orice observi, tot ce intră în contact cu tine reprezintă pagini sau capitole pe care le parcurgi. Din când în când, exact ca în fața unui roman care-ți place, te oprești și-ți pui întrebări. Vrei să afli.

Întrebările pe care ți le pui în orice situație, generează răspunsuri. Uneori instant, alteori după foarte mult timp. Orice întrebare se naște împreună cu un răspuns; nicio întrebare nu poate rămâne doar întrebare. Cu ajutorul răspunsurilor pe care le primești sau pe care ți le dai, afli. Începi să cunoști. Începi să înțelegi de ce, care elemente declanșează ce, care sunt urmările și ce înseamnă. Construiești tipare alcătuite din sensurile răspunsurilor care (îți) vin. Modelele te ajută să afli mai rapid orice; având deja o idee despre ceva, cunoscând, vei decide momentul în care vei face. Ce vei face știi doar tu, întotdeauna. Pentru că tu ești cel care a pus întrebarile și care a filtrat răspunsurile venite sau a generat răspunsurile corecte. Corecte pentru tine, sigur, atunci când au venit.

Tu. Vezi, auzi, miroși, atingi, guști. Tu simți. Tu interpretezi orice intră în contact cu tine, fizic sau nefizic. Tu te întrebi dacă îți place sau nu, dacă e bine sau nu, dacă e corect sau nu. Tu decizi dacă oricărei experiențe îi mai trebuie cunoaștere sau nu. Pentru că tu generezi întrebări ale căror răspunsuri te vor determina să acționezi într-un anumit sens; într-o anumită situație; într-un anumit moment. Vei acționa așa cum este bine pentru tine, sigur. Îi poți întreba pe cei din jurul tău. Ei îți vor răspunde, dar o vor face conform capitolului din enciclopedia pe care o citesc ei. Ei nu știu pagina la care ești tu și niciodată nu vor ști, indiferent  câte explicații le vei oferi. Poți să le creezi cadrul, poți să îi pui în situații și să le prezinți spețe, însă mereu răspunsul lor va fi în conexiune cu cartea lor. Îți vor spune ce-ar gândi ei, ce-ar face ei. Dar tu?

Tu trebuie să-ți pui alte întrebări legate de răspunsurile date de ei. Răspunsurile lor funcționează în sistemul lor de valori. Funcționează perfect pentru ei. E drept, uneori răspunsurile lor pot părea identice cu ale tale. Parcă așa ai fi făcut și tu, dar aveai nevoie de o confirmare. Se întâmplă, atunci când întâlnești oameni care sunt la același nivel al cunoașterii. Se întâmplă rar. De cele mai multe ori ei sunt fie mai jos, fie mai sus. Tu întreabă-te. Pentru că dacă îți pui întrebările potrivite vei căuta răspunsurile acolo unde trebuie, chiar dacă uneori pare imposibil. Imposibilul nu există.

Cunoaşterea este durata de viaţă a minţii.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
  • Tare as vrea sa cunosc ce naiba am vrut sa zic in comentariul meu propriu pe care l-am facut acum ceva timp sub articolul acela linkat in articolul asta ! Zau, daca nici pe mine nu ma cunosc sau recunosc sau inteleg, ce sansa exista sa incep sa inteleg si sa cunosc ce or mai avea de zis si altii care apar intamplator in calea mea…ma rog, eu adesea ma si aflu in locuri in care nici daca nu as fi asa distrat tot nu as intelege prea bine pt ca se vorbeste pe alte limbi. Asta nu inseamna ca nu sunt curios, adica dau click, mai casc si eu gura, caut un chiosc de informatii sau o harta, o lista sau un orar afisate pe vreun perete, etc. Zau, relatia mea cu lumea mea inconjuratoare, inclusiv acumularea de informatii si cunostinte, acum imi dau seama, e destul de similara cu aia a unui turist poposit intr-o aglomeratie urbana oarecare…ma rog, uneori am exagerat si am zis chiar extraterestru, insa in realitate, de cele mai multe ori sunt asa ca un turist japonez la Paris ! Si de fapt si mai rau, sunt ca un moldovean poposit recent la Bucuresti ! (Glumesc, desigur, nu am aceasta prejudecata !)

    • Remarc sub acelasi articol linkat ca comentatorul Ioan Cutitaru scria cu litere mari ! Nu e de mirare ca m-a impresionat si si mai tarziu, cand a inceput sa scrie cu litere mici, i-am si acordat o deferenta si atentie sporite ! Sunt un naiv.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *