De ce să nu-ți închizi contul la ING

Acesta nu este un mesaj publicitar. Ba dimpotriva, este un protest! Dă-mi voie să emit pretenția ca pășind în fața unui ghișeu recent mobilat să întâlnesc oameni capabili. Dă-mi voie să cred că angajările pentru sucursalele unei bănci pe care eu o consider tare se fac pe bune; ca exista dotare cu aparatură modernă și cu oameni care înțeleg faptul că subiectul trebuie neapărat să fie acordat cu predicatul; care înțeleg că Domnul client are un job full time și timpul său este prețios; care înțeleg că anumiți clienți știu cu ce se mănâncă procedurile bancare pentru că fie au lucrat și ei într-o bancă, fie au prieteni care o fac, fie pur și simplu știu.

Azi am avut marele curaj să merg la ING-ul de pe Alexandru Obregia să solicit închiderea contului meu curent cu card de debit atașat și serviciul Online Banking. Deși sucursala este dotată cu trei birouri luxoase, trei PC-uri moderne și fotolii mai mult decât confortabile, am întâlnit o singură doamnă angajată, proaspăt trecută de frumoasa vârstă de cincizeci de ani. Îmbrăcată, să mă ierți, ca la promenadă. O pereche de pantaloni scămoșați, un pulover primit cadou de nuntă probabil, de un turcoaz electrico-hipnotic. Rujată puțin cam prea tare. Deși nu se mai afla nimeni în sucursală, a trebuit să aștept circa zece minute până ce distinsa doamnă și-a făcut timp și de mine. Nu avea treabă, pur și simplu alerga de la un PC la altul bombănind și punându-și întrebări retorice de genul ăsta de ce se restartează? ăsta ce mai vrea? ce o fi cu ăștia astăzi?

M-a invitat elegant la dumneaei la birou cu un călduros da, vino-aici! Pentru câteva secunde am avut impresia că domana are și câinele cu ea la muncă, dar nu, eu eram cel căruia i se adresa. I-am solicitat ușor nervos, dar foarte politicos, să-mi închidă contul așezându-i pe birou cardul, actul de identitate și dispozitivul pentru tranzacții online. Da de ce vrei să-l închizi? m-a întrebat pedepsind tastatura cu degetele-i groase. Pentru că nu l-am folosit niciodată și pentru că nu am de gând să-l folosesc, i-am răspuns. După cinci minute în care și-a revărsat parcă întreaga ură pe nevinovata tastatură s-a blocat și a ridicat capul privindu-mă. Atunci am observat că are un tic nervos, iși țuguia buzele rujate și le deplasa spre urechea dreaptă. Rapid poc-poc-poc de trei ori. Am vrut să-i spun să se calmeze că i se va întinde rujul pe ureche în ritmul ăsta, dar cine sunt eu să dau sfaturi unei doamne?

După ce mi-a dezvăluit ticul nervos mi-a aruncat printre dinți un profesional da` nu aparțineți domne de sucursala asta, aparțineți de Palady. N-am cum să vă inchid contu`!. Am rugat-o umil să-mi spună de ce nu se poate și mi-a mărturisit că de fapt se poate, numai că trebuie să-i dau buletinul și-mi va face relocare. I-am zâmbit șarmant și i-am întins buletinul. Da` văd că stațí în Colentina, ce căutațí aici? I-am explicat și am demarat procedura. Degeaba, PC-ul s-a restartat și ne-am mutat la un alt birou, moment în care a intrat și cea de-a doua angajată în sucursală. Avea o pungă care mirosea a cartofi prăjiți și am dedus că a fost să cumpere de-ale gurii. Stimabila doamnă a rugat-o pe mult mai tânăra sa colegă să reia procedura de relocare. Sunt salvat, mi-am zis. După alte cinci minute a revenit juna. Ținută business: colanți ridicați puțin prea tare și intrați puțin cam prea mult în copita de cămilă, un tricouaș cu două numere mai mic și o vestă de blană din plastic veritabil. A reluat procedura.

Mai sunteți student? Nu. Lucrați? Da. Unde? Acolo. Ce post ocupați? Acela. De când lucrați acolo? De mult. Ce salariu aveți? Aici m-am blocat și i-am răspuns politicos că nu o privește. Chestionarul a durat circa zece minute. Dar era vital pentru relocare și inchidere de cont, iar dacă asta este procedura, mă supun fir-aș mai calm. La sfârșit juna mi-a cerut să semnez, am semnat și s-a blocat. Șoc: semnătura actuală nu era exact ca cea de pe card. În speță procedura de relocare va fi respinsă, ceea ce înseamnă ca nu-mi poate inchide contul. Sesizând focul din privirile mele, tânăra s-a autosesizat și mi-a propus calm să mă întorc săptămâna viitoare. Am refuzat, evident. Moment în care mi-a mărturisit că dacă ii înmânez permisul de conducere, sunt salvat. S-a făcut și asta, dar problemă. Sistemul nu îi acceptă datele, pentru că ghici ce? Cardul este expirat și nu are cum să-l treacă prin POS să-mi valideze datele.

Deja mă încălzisem. Și la propriu, dar mai ales la figurat. Însă tinerele domnișăare au întotdeauna soluții. După câteva minute de panică mi-a spus să stau liniștit pentru că minunatul meu cont deschis la ING este deja închis. Motivul: nu a fost utilizat în ultimul an. Evident, juna nu avea de unde să știe. Bucuros nevoie mare, am solicitat un document care să ateste închiderea contului și predarea dispozitivului pentru plăți online. În secunda doi, cele două doamne au luat foc. Adică ce cred eu despre ele, că nu ne facem treaba domne? Cum să dăm așa ceva, unde-ai auzit dumneata de proces verbal de predare? Le-am explicat ușor nervos că au obligația asta, iar doamnele mi-au lăsat impresia că habar nu am despre ce vorbesc. Eu. M-am încheiat la geacă și am fugit, pentru că nu vreau să vâ zâmbesc de sub glugă în prima Știre de la ora Cinci, mâine.

Timpul scurs: 35 de minute.

Contul închis: puțin probabil.

Cardul distrus: nu.

Tokenul predat: da, însă fără dovezi.

Să mă aștept să îl plătesc: mai mult ca sigur.

Nervi acumulați: cât să uit că am avut o zi liberă.

 Morala:  Ferește-te de proști că te aduc la nivelul lor și te bat cu experiența.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
ianuarie 25, 2013

Etichete: , ,
  • Imi place cum povestesti :) Din pacate, nu-mi place ce povestesti. Cu totii ne asteptam ca angajatii bancilor (si nu numai) sa fie persoane capabile. Din pacate, mai peste tot realitatea este exact contrariul… De asta merg lucrurile asa cum merg. Dar asta e o alta poveste, care tine de modul in care sunt angajati, printre altele…

    Ultima mea intamplare de genul asta: la un BRD mi-a spus tipa de la ghiseu ca vede ca am un cont la ei dar ca nu-l gaseste… :D

    • Frate eu desi sunt un client incomod, pentru ca vreau sa fiu servit ca la carte, sunt intelegator si de multe ori imi calc pe suflet si strang din dinti.

      Ceea ce mi s-a intamplat astazi nu este jenant, este sub orice critica. Daca nu o aveam pe Ioana cu mine faceam urat, faceam ceva nesabuit. Este inadmisibil, te rog sa ma crezi, aveam impresia ca sunt intr-un spital de nebuni si lipseau paznicii. La inceput am ras, mai ales ca doamna in varsta tot isi misca botul (da, botul) frenetic. Dupa insa, incepusem sa ma gandesc la faptul ca ar fi bine sa plec pana nu iau foc. De tot :)

    • Da, te cred. Si eu ma straduiesc de multe ori sa nu ma enervez si cam de tot atatea ori renunt sau aman cate o treaba din asta. Iar cand sunt cu Sebi n-am timp sau voie sa ma enervez, caci trebuie sa-l calmez pe el :)) Este sub orice critica atunci cand se intampla lucruri din astea. Pierdem prea mult timp. Si nervi. Si multi nu-si dau seama ca timpul altora e pretios. Mai mult, nu dau doi bani pe el. E normal sa fii servit ca la carte. Iar cei care-si aleg, oricare ar fi motivul, sa lucreze cu publicul ar trebui sa fie pregatiti pentru asta.

  • daca ai fi avut habar de procedurile bancare pentru ca ai fi lucrat intr-o banca, sau ai prieteni care o fac sau pur si simplu, ai fi stiut ca cea mai usoara metoda era sa te duci la agentia de care apartii si rezolvai foarte foarte simplu fara sa te complici total aiurea cu relocarea. de cele mai multe ori incapatanrea clientilor care merg pe sistemul „clientul nostru stapanul nostru” coroborata cu stangacia functionarilor in relatiile cu clientii duc la astfel de situatii jenante.
    ps: sa nu ma crezi vreun „sclav corporatist-bancar”, sunt un simplu student care sunt pur si simplu uimit pretentiile unor clienti, dar mai ales de stangacia functionarilor

    • Dragul meu student,

      Daca ai fi avut habar sa citesti asa cum trebuie textul de mai sus, ai fi inteles ca era vorba despre incapacitatea angajatilor de la ING de a indeplini aceleasi task-uri pe care alte banci le fac fara prea mari greutati, fara sa te intrebe de unde esti, ce ai mancat de dimineata si cand ai fost la baie.
      Astazi am inchis 3 conturi: la BCR, Millennium si ING si surpriza a venit doar din partea celor de la ING. Ca sa vezi la ce munci inumane i-am supus!
      ps: Pune mana si invata sa nu ajungi „subiect” de discutie pe vreun blog.

  • 1. Daca ai fi avut Habar unde se afla Berceniul si la ce distanta este fata de Th. Palady lucrurile se simplificau.
    2. Daca ai fi avut habar si de faptul ca un job fulltime te tine blocat fix in intervalul orar in care banca este deschisa, se simplificau si mai mult.
    3. Da, am lucrat cativa ani la o banca, dar tocmai asta m-a determinat sa merg la o alta sucursala fata de cea emitenta, pentru ca stiu ca se poate foarte simplu. FARA relocare. Este pentru prima data in viata cand aud de asa ceva.
    4. Nu cred ca are sens sa confunzi utilitatea cu incapatanarea.
    5. Sincer, tu consideri ca sunt pretentios cand cer ca functionarul sa-si faca treaba pentru care este platit? Nu-mi place sa utilizez expresii de genul „vei ajunge si tu sa” dar ma vad nevoit sa o fac. Vei ajunge sa constati cu surprindere dupa ce faci cinci ani de facultate si te angajezi, ca fiecare ora de timp liber face cat tot aurul din lume.

  • Mi-ai amintit de contul meu la ei pe care uit sa-l inchid de vreo 2 ani si. Mi-a expirat cardul, intre timp mi-am facut la alta banca pt ca ing-ul nu era printre cele agreate de stat pt virarea alocatiilor, ma rog.Cand a expirat, ma suna o tanti si-mi spune sa ma duc la agentia la care a fost emis sa iau cardul nou. Ii explic ca intre timp m-am si mutat din orasul respectiv, m-am si maritat, ia act de astea teoretic, dar, surpriza!Peste ceva timp sunt anuntata sa ma duc tot la Bacau sa-mi ridic cardul. Bineinteles ca n-am mai ajuns nici in ziua de azi. Ultima notificare de la ei a fost prin sms pt un debit de vreo 40 si ceva de lei insemnand comision administrare card si dobanda la acea datorie. Si asta cam acum doi ani. Habar n-am daca mai functioneaza sau nu contul ala. Cardul oricum e expirat. Nu inteleg de ce e o problema sa rezolvi o problema la alta agentie decat cea emitenta. Si la cec au strambat din nas doamnele ca nu m-am dus la agentia emitenta aflata la vreo zece minute de mers pe jos, insa totusi au rezolvat problema fara nu stiu ce formulare de relocare. Bine, nu era vorba de inchidere de data asta.

  • Buna ,

    Tin sa anunt ca la ing in mare parte angajarile se fac pe baza de nepotisme si nu in functie de performante . Eu am avut sansa de a vedea acest lucru deoarece am fost angajata pentru call center , iar acolo se intra doar printr-o recomandare interna , nu se posteaza anunt de angajare. Dupa ce am sunstinut testul dupa training , cu toate ca ma desurcam destul de bine pentru un incepator am avut surprinderea de a vedea cum altii cu nota mai mica la test au ramas pe pozitie iar eu care nu aveam recomandarea nimanui, ci am venit doar impreuna cu o persoana recomandata am fost practic obligata sa semnez cererea de demisie.

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.