O floare sau un gest?

Deși trăim într-o societate în care vorbim tot mai des despre egalitatea dintre sexe, bărbații sunt cei care din diverse motive oferă întotdeauna flori femeilor. Niciodată invers. Este un obicei pe care noi, bărbații, ni l-am asumat și cu care încă ne împăcăm foarte bine. N-am auzit pe nimeni plângându-se ca nu a primit flori de la iubita lui, ceea ce ma determină să cred că ne asumăm cu totul rolul de cel care oferă. Dacă am analiza numărul de florării pe cap de locuitor în București, am deduce faptul că din ce în ce mai mulți bărbați oferă femeilor flori, ceea ce este minunat, nu-i așa? Nu-i așa. Pentru că bărbații cu flori în mână sunt specimene rare.

Nu o fac des, dar recunosc, îmi place să ofer flori. Chiar dacă florile moderne nu mai miros. Chiar dacă se ofilesc după două zile. Chiar dacă orice. Îmi place și atât. Poate pentru că am crescut într-o casă în care mama niciodată nu-l întreba pe tata cu ce ocazie? Bucuria pe care un bărbat o face unei femei oferindu-i un buchet de flori este foarte mare. Indiferent cât de tristă era mama se lumina în două secunde când primea flori de la tata. Scotea imediat cea mai bună glastră, le tundea, le aranja acolo, punea apă și se plimba cu glastra aia prin toată casa încercând să găsească cel mai potrivit loc pentru ea. Și după ce-l găsea exclama: ia uite ce flori frumoase am!

Nu reușeam să înțeleg mecanismul. Trei fire zăpăcite și puțin cam ofilite aveau capacitatea să revigoreze un om în toată firea. Era vorba despre gest, am înțeles mai târziu.  Dar gest poate fi și un pește proaspăt, un salam, un tirbușon sau un evantai. Însă niciodată evantaiul nu se va compara cu o floare. De ce? Habar nu am, probabil că este o întrebare la care doar o femeie ar putea răspunde. Cum se face că o floare care se ofilește în două zile produce o bucurie mai mare ca oricare obiect de care te poți folosi ani buni? Rămâne un mister pentru mine.

Rar se întâmplă să văd bărbați cu flori în mână. Și încerc să-mi explic de ce. Știm că florăriile sunt cu mult mai multe ca în trecut. Știm că ele au program prelungit sau non stop. Știm că există acum și florării online. Știm că prețul florilor este mic și mai știm că (de principiu) femeile iubesc florile. Toate acestea ar trebui să conducă la un aflux de bărbați mergând spre casă cu flori în mână.  Și totuși nu se întâmplă așa. Nu reușesc să înțeleg asta. Să fie oare pentru că femeile nu se mai bucură furibund atunci când primesc o floare? Să fie pentru că au crescut pretențiile și că gestul trebuie să fie cu zerouri multe? Să fie pentru că florile nu mai miros, sau pur și simplu sunt demodate? Ni se par oare prea banale florile sau suntem atât de ignoranți încât am uitat că cele mai frumoase lucruri sunt micile bucurii? Oare nu mai merită flori femeile din ziua de azi?

Când ai primit/ai oferit ultima dată o floare?

Cu o floare nu se face primăvară, dar se face o mare bucurie.

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
septembrie 24, 2013

Etichete: , , , , , , , , ,
  • Am primit feedback mai bun de la femei cand am daruit gadgeturi decat atunci cand am daruit flori. In general dar nu in mod absolut. Cand femeia iti arata ca ii place sa primeasca flori mai mult decat sa primeasca orice altceva normal ca vei continua sa o faci. Dar cand simti ca in schimbul florilor ar fi preferat ceva mai substantial parca nu ai mai face-o.

    Din bucuria primirii unui cadou se naste placerea celui ce-l daruieste.

    • Aici este important sa intelegem o floare! Florile vorbesc!!! Hai. Sa va spun un mare adevar( invataturi duhovnicesti): Un om de rand, trecand pe o poteca zareste un calugar cu un toiag la marginea drumului, privin linistit si profund parca spre infinit. La un moment dat calugarul incepe a lovi cu repezeala sarmanele flori ce se aflau langa el. Umul mirat il intreaba de fapta sa, iar calugarul ii raspunde:” Pai, iaca nu vezi, prea striga la mine ca sunt create de Domnul”!Ei, aici este sublimea frumusetii unei flori, glasul prin care ea graieste adevarul! Florile sunt bucatica din rai, ele fiind oferite , impartasesc adevar! De aceea noi femeile/ doamnele/ domnisoarele primind ule, tot uitandu ne la ele parca tot mai mult provoaca fericire !

  • Să știi că nu doar femeile primesc flori. Există buchete sau aranjamente florale specal concepute pentru bărbați (cu flori mai masculine, însoție, uneori, de o sticlă de vin, sampanie etc), dar, într-adevăr, femeile rămân într-o relațe mai apropiată cu florile. Mie îmi place să primesc flori, iar cele venite fără vreo ocazie anume sunt cele mai plăcute surprize. Eu nu mă simt prea confortabil când primesc cadouril substanțiale. N-aș ști să zic prea bine de ce, dar cert e că primesc cu mult mai mare bucurie și ușurință un buchet de flori.

    De ce ne bucură florile mai mult decât ceva util? Cred că atribuim florilor o importantă valoare simbolică. Altă explicație nu știu dacă există.

  • Eu am fost profesoara, de aceea nu am apreciat niciodata foarte mult florile, pentru ca le aveam mereu, din belsug. Singurele flori pe care le ingrijesc ( partea aia plicticoasa cu taiatul coditelor sau schimbatul apei in vaza) sunt cele primite de la iubitul meu, care de un an si jumatate la fiecare zi de leafa vine acasa cu un buchet de flori. Nu ma bucura atat florile, cat inima lui frumoasa. Si ma bucur pentru gest in sine. Pentru buchetul acela ca o constanta, care imi spune mereu „sunt aici pentru tine”. Florile pe care barbatii le aduc sunt un simbol TOCMAI pentru ca nu valoreaza mare lucru. nu se pot folosi multa vreme. Omul ala isi rupe niste banuti pentru a iti oferi o bucurie pentru suflet, cand ar putea sa isi ia o bere cu ei. Asa vad eu lucrurile.

  • sotul mei imi ofera flori, nu des dar ofera. ultimele buchete au fost …de ziua lui pe 14 septembrie:)))de ziua lui ne-a cumparat mie si Gogolinei noastre cate un buchet de flori. si daca mergem pe strada si mai vede pe undeva flori, la vreo taraba sau la vreo batranica zgribulita la colt de strada cumpara. stie florile mele preferate si cred ca ii place sa le si ofere…asa ca mai exista si barbati ce ofera flori, da da:))

  • Temele tale sunt ca niste flori intens parfumate si superb colorate care atrag si nu devoreaza ci daruiesc bunadispozitie. Nu nteleg ce sunt florile moderne_florile sunt parfumate de obicei,dar exista si soiuri(specii)care desi arata incredibil de bine,nu au miros. Aveam in alta tara o gradina mare de flori dintre care un soi de bujor salbatic,imi placeau cel mai mult si,pentru ca tot au viata scurta,faceam sa se bucure de ei cat erau vii, orice fata cunoscuta sau necunoscuta_ieseam cu un cos mare si daruiam flori.Eram pur si simplu indragostit de tot ce nseamna flori sau planta aromate,aveam si un arbust de fructul pasiunii,care in lipsa mea a disparut,cand am aflat am bocit toata ziua. E frumos sa daruiesti si sa primesti flori(eu am si primit flori de la fete si nu mi s a parut un gest exagerat, Exista horoscopul plantelor,fiecare dintre noi avand astfel un corespondent din lumea botanica.

  • Simplu : se pierde …
    Ce ? Valoarea lucrurilor. Am devenit din ce in ce mai lipsiti de simtul valorii. Era obligatia noastra sa pastram si sa imbogatim. Am risipit zambind tamp, am uitat aiuriti de luciri trecatoare, am aruncat fiindca nu am inteles … nu conteaza ca sunt atat de multe florarii, trecem pe langa ele fara sa intelegem ca acolo nu sunt flori ci cuvinte. Cuvinte care sa incalzeasca sau sa aline sau sa bucure. Trecem, muti, pe langa aceste cuvinte, uitand valoarea celor nerostite. Am pierdut aceasta bogatie si acum tacem … fara sa avem habar cata bogatie de viata se pierde.

    • uau, inca sunt blocat in jurul ideii „in florarii nu se gasesc flori, ci cuvinte frumoase”.

      orice as scrie este de prisos, dar uite, ca sa-mi arat aprecierea, marturisesc faptul ca am tras cu ochiul la scrierile tale, cateva si trebuie neaparat sa-ti fac loc in blogroll, pentru ca meriti.

      Ce frumos ai scris, felicitari!

  • Eu ii seman mamei tale, am aceleasi reactii, mi se schimba dispozitia si sotul meu stie asta. Imi ofera destul de des flori si eu ma bucur de ele mai mult decat de orice altceva (poate cu exceptia cartilor). Nu stiu daca as putea explica in cuvinte cum sau de ce are loc aceasta transformare in sufletul meu… :)

    • Ah…speram ca de la tine sa primesc un feedback mai consistent :)
      Si mai am cateva persoane de la care inca astept, poate fac macar o lumina pala in toata afacerea astea cu florile.

      Eu cred ca asa ar trebui sa se intample lucrurile in mod normal. Cel care primeste sa-si manifeste bucuria natural. Ce au florile special? Ei bine inca sper sa aflu.

      Cu cartile este altceva, acolo toto cititorii se comporta la fel si este de inteles. Pentru ca si eu fac la fel, si majoritatea celor pe care ii cunosc si le place lectura.

  • Din pacate, in aceasta chestiune eu nu pot fi de niciun folos, pentru ca nu imi place sa primesc flori, dupa cum nu imi place sa primesc daruri de niciun fel. A primi flori (sau orice altceva) ma indispune teribil. Mai intai pentru ca (mie mi se pare ca) in peste 90% dintre cazuri gesturile acestea vin dintr/un straniu simt al datoriei/obligatiei. E 15 septembrie – obligatoriu flori, chiar daca pe diriga nu pot s-o sufar, chiar daca eu cred ca profa de into e nedreapta si cam nauca. E ziua nasei – flori, e 1 martie – flori si-asa mai departe. Apoi, pentru ca in rarele cazuri cand florile nu sunt „impuse” de vreo „ocazie”, ele transmit totusi un mesaj. Iti aduce unul/una flori din senin, fara nicio ocazie? Atunci e chiar mai grav, caci aproape sigur vrea ceva si pregateste de pe acum terenul. Poate vrea sa-ti capteze bunavointa pentru sedinta de peste trei zile. Poate vrea sa transmita mesajul „stii eu te cam plac”, poate cine stie ce o fi in capul lui/ei. In cazul acesta mai ca ma simt jignita. Pai, daca vrei sustinerea mea la sedinta, nu poti sa vii sa-mi spui care-ti sunt argumenetele si sa ma lasi apoi sa decid? Chiar asa de imbecila si/sau naiva ma crezi sa ma las „aburita” de un buchet de flori (sau de orice altceva)? Recunosc ca exista si rarele cazuri cand cineva drag iti ofera flori si ca atunci poate fi alteceva, un semn ca cineva s-a gandit la tine, poate. Oricum, eu nu sunt foarte sensibla nici macar in aceasta situatie. Nu prea pot sa inteleg de ce ar trebui sa fiu bucuroasa, ba chiar extaziata doar pentru ca cineva mi-a oferit o planta moarta. Chiar si in fata celui mai frumos buchet si a celei mai frumoase vaze cu cele mai frumoase flori din lume nu pot sa nu ma gandesc ca ceea ce azi e frumos si parfumat, si verde, maine sau peste o ora va fi ofilit si urat, si putred. Si ca sa fie tristetea deplina, toate astea sunt valabile si in cazul florilor in ghiveci, care e drept ca mor mai tarziu, dar care in schimb aduna mai mult praf. Concluzia ar fi probabil: nu oferiti flori cinicilor. :)

    • Uau :)

      Asa mica spre nula este increderea ta in oameni? Chiar toti barbatii din jurul tau gandesc bolnav si planuiesc un castig viitor placand drumul lung pana la el cu flori?
      Sunt convins ca tot ceea ce ai scris ai centralizat pe baza experientei, ceea ce este intr-un fel trist, in altul si mai trist :)

      In alta oridine de idei, inteleg advertenta la primirea cadourilor. Am uneori si eu o oarecare reticenta in ceea ce priveste primirea unui cadou.
      Cinic, cel mai potrivit cuvant, adevarat :)

    • SPER TOTUSI CA IUBESTI FLORILE, CHIAR DACA TI DISPLACE SA TI DARUIASCA CINEVA FLORI_DE FAPT SUNT SIGUR CA LE IUBESTI, AM INTELES DIN TEXT CA LE PREFERI VII,IN MEDIUL LOR_FRUMOS !
      FLORILE NU SUNT UN CADOU, DARUIESTI FLORI ATUNCI CAND CUVINTELE NU AJUNG CA SA EXPRIMI CE SIMTI_E INEFABIL,VORBESC ASTFEL FLORILE PT TINE CUM BINE SPUNEA STICLA SI FIER, FIECARE FLOARE ARE PUTEREA EI DACA I INTELEGI GRAIUL_DE EXEMPLU DARUIESTI TRANDAFIR CUIVA CARUIA VREI SA I INCHIZI GURA PT CA TRANDAFIRUL SIMBOLIZEAZA TACERE.

    • Ioan. mie-mi plac florile. Si in ghiveci, si libere, si rupte. Si nu doar cele pe care le oferim noi femeilor, ci si cele din copaci.

      Eu ii daruiesc Ioanei trandafiri, cel mai adesea, dar nu pentru ca vreau sa ii inchid gura. Pur si simplu stiu ca ii plac :)

    • ITI DAI SEAMA CA N AVEAM DE UNDE SA STIU, NU MI PLACE SA OFENSEZ AM MAI SPUS CRED_TOTUSI ASTA E MESAJUL TRANDAFIRULUI,TACEREA_IN LIPSA VORBELOR SE POATE COMUNICA SI PRIN GESTURI,PRIN FAPTE,CHIAR MAI BINE DECAT O FAC VORBELE UNEORI
      „HAI SA TRECEM LA FAPTE”…SPUNE TRANDAFIRUL

    • Sunt convins ca fiecare floare are un corespondent din punct de vedere sentimental sau al graiului necuvantat.

      Uite, nu stiam ca trandafirul simbolizeaza tacerea. Si chiar am sa ma interesez cu privire la simbolistica florilor, pentru ca sunt curios. Multumesc pentru pont, Ioan :)

  • Barbatii sunt cei mai inofensivi cand vine vorba de flori. :) Cand o femeie primeste flori de la un barbat, situatia e destul de limpede. :) Eu vorbeam asa, in general. Foarte emotionant si foarte frumos scris textul tau, mail ales partea despre mama ta. Arata ca… si noi cinicii mai avem o sansa. :)

  • Isi pun poze porno pe tot internetul, stau capra la 10 tipi odata, si retardatii de barbatii inca le dau flori. De parca ar merita. Bai aerienilor, doar eu am mai ramas normal pe lumea asta ?! Mai terminati odata cu astea !

    • Cred ca esti un om bun Alin,dar probabil ai fost traumatizat de o fata la care ai tinut_si tu ai spus ca exista exceptii si crede ma nu sunt doar exceptii sunt multe fete ok pe care nu le poti observa pt ca esti prea pornit impotriva a tot ce nseamna gen feminin. Si eu m am rupt de cineva la care inca mai tin,nici nu am puterea s o vad sau s o aud si as vrea sa mi scot din memorie orice amintire despre ea_desi i am fost fidel,eu ma simt cel vinovat pt esecul relatiei pt ca am vazut din start cum e,i am observat defectele mai ales vanitatea dar era prea interesanta ca om, prea frumoasa ca intreg trup si suflet ca s o ratez. Stiu ca e greu dar nu trebuie sa generalizezi spre binele tau: Meriti sansa sa fii iubit si sa iubesti_e un sentiment minunat.

    • Sincer, nu am fost chiar asa traumatizat. Nu inteleg de ce credeti ca vorbesc doar din experienta mea. Vorbesc din experienta mea, a altora, dar mai ales, din REALITATE. Fiindca e imposibil, daca ai IQ mai mare de 100, sa nu observi in fiecare zi cum sunt femeile romance, din cauze lipsei educatiei adevarate, din cauza trasaturilor ce defineste poporul roman : ipocrite, arogante, nesimtite, materialiste, si asa mai departe…

      Ele nu sunt decat produsul societatii romanesti, ele reprezinta cu brio caracteristicile natiei romane…

    • Daca nu e trauma atunci nu nteleg de ce le arunci una peste alta precum in gropile comune de trista istorie,fiecare om (femeie sau barbat)e unic si irepetabil. Pot fi gunoaie de ambe sexe,e bine asadar sa fim realisti altfel nu vedem copacii din cauza padurii_ unele femei sunt fortate sa se prostitueze dar sunt barbati care se o fac benevol,ce altceva fac barbatii gigolo?…si sunt si alte”specii”despre care nu mai amintesc. Tu nu esti strain de astea pt ca niciunul dintre noi nu e extraterestru. Nu insist ca tin sa te contrazic, ci pt ca sunt om si mi pasa.

    • Stii de ce le bag la gramada ? Fiindca in tara asta majoritatea sunt curve, arogante, ipocrite, nesimtite, s.a.m.d., adica mult peste 50 %…

    • Ei bine, s-a intors Alin, Atotcunoscatorul, Atotstiutorul, autostivuitorul…
      Alin, iarasi ai uitat ca parerea ta nu trebuie sa fie parte vie din Decalog? :))

      Tu trateaza femeile asa cum vrei, nu ti-a spus nimeni ca este gresit ceea ce faci tu. Atunci nu spune tu nimanui ce sa faca…Fiecare are dreptul la propria opinie, fara a fi pulifrici…

    • Da, eu sunt Dumnezeu, sunt Alfa si Omega, INCEPUTUL SI SFARSITUL. Sa nu ai alti Dumnezei in afara de mine. Sa nu iti faci chip cioplit, sa nu furi, sa nu inseli, sa nu…..hai ma, ce dracu, sunt absurd, doar esti roman, e imposibil sa nu furi !! Ce-mi plac glumele mele, hahaha !!

      OK, ai dreptul la propria opinie. Nu am zis altfel. Dar cand este evident ca opinia ta face mai mult rau decat bine, atunci esti un pulifrici. Nu tu in mod special, barbatii. Stii ce rau face ? Ei, ti-am aratat cum au ajuns p*****e din ziua de azi, nu ?! Pai, noi in loc sa le rupem capu sa priceapa ca au luat-o pe cai gresite, noi ce facem, le incurajam ?1 Ne mandrim ca suntem o natie de curve ?! Halal tara !!

  • Da, ar fi foarte interesant să te duci la ferometal, să cumperi un tirbuşon
    şi ai ruga vânzătoarea să ţi-l împacheteze frumos, că-i ziua soţiei tale…
    Mi-ai amintit de zilele de liceu, când de un 8 martie, un coleg voia să-şi cumpere prezervative, dar îi era jenă să ceară, mai ales că servea o femeie. Aşa că i-am cerut eu fetei 3 prezervative. Mi le-a dat cumva palmat, astfel încât să nu se vadă cu ce mă serveşte. Era versată, făcuse de multe ori acel gest, după cum am dedus. Eu le-am pus pe tejghea şi am rugat-o să le împacheteze frumos şi i-am adus aminte că azi e 8 martie…
    În ce priveşte florile, a intrat în subconştientul colectiv că băieţii le dăruiesc fetelor

  • „Cum se face că o floare care se ofilește în două zile produce o bucurie mai mare ca oricare obiect de care te poți folosi ani buni?”

    Pentru că e o formă de viaţă (iar femeile au o inclinaţie mai naturală înspre asta, dat fiind rolul lor de mame…) şi tocmai pentru că e efemer – le preţuieşti mai mult în acele două zile, pus în balanţă cu preţuirea faţă de un obiect primit, preţuire care se diluează oarecum în timp.
    Posibile explicaţii, pe lângă ideea de simbol şi apreciere a gestului în sine :)

    Mă bucură când primesc flori în mod spontan, neaşteptat, fără vreo „ocazie specială”. Cel mai mult m-am bucurat de un bucheţel mic de lăcrămioare, de o floare de cireş, de un ghiocel. Tocmai pentru că au fost gesturi de moment, spontane, neplanificate – le-am simţit mai sincere. Dar, ce-i drept, m-am bucurat de orice cadou mic oferit astfel (spontan si sincer), nu am vreo preferinţă pentru flori :)

    A, un cactus i-am cumpărat fratelui meu, când am fost la grădina botanică, aşa… amintire, că el vine rar pe-aici. Deci mai primesc şi bărbaţii flori, dacă e contextul adecvat. Noi de exemplu făceam multe plimbări la grădina botanică în vara respectivă şi botezam unii copaci şi flori de pe-acolo. A părut doar natural să îi ofer un cactus (se vindeau la ieşire din grădină) pe care să îl numească fix cum vrea el :) Alte flori nu ştiu dacă am oferit bărbaţilor… :)

    • Ah, trebuie sa spun ca explicatia ta este una plina de sens si imi place.

      Observ ca cel mai frecvent barbatilor li se ofera cactusi. ioan zicea ca fiecare floare are o semnificatie a ei. Ma intreb oare ce sta in spatele cactusului. Nu e greu de intuit :)

  • Idem, prefer sa ofer o floare decat alte cadouri inutilizabile. Nici eu nu inteleg de unde atata fericire cand primeste un buchet de flori insa daca ii pot face o bucurie prin asta, cu cea mai mare placere!
    PS: N-au dat altii intr-o viata cati bani am dat eu pe flori in ultimele 3-4 luni(laudarosu’ de mine).

  • Eu raman uimita ,ca exista oameni astazi ,care nu intleg semnificatia unui buchet de flori .Ce te poate sa faci sa visezi la tot ce e mai frumos in natura -la culoare si viata !
    Daca florile sunt rosii iti poti imagina o zi de vara cu soare si un camp cu maci intr-un lan de grau …..si asa mai departe .
    Toamna ti-o poti imagina cu varietetea ei de culori prin dalii ,crizanteme s.a.m.d
    Ce sa mai spun de florile exotice ??
    Intr-adevar trebuie sa ai imaginatie si probabil ,a asta nu are toata lumea .
    Ast-i tot !

  • Foarte frumoasa ideea cu florile. Am constatat ca nu se mai poarta florile bde cand verisoara mea, educatoare fiind la o gradinita particulara, m-a invitat anul trecut la serbarea de Craciun. Din 15 copii, a plecat acasa cu 2 buchete de flori, vreo 2 creme, 1 parfum si o sticla de ceva. Chiar ii spuneam ca la fiecare inceput, sfarsit de an, eveniment ma duceam cu flori. Concluzia: nici educatia de acasa nu mai este ce a fost, copiii devenind barbatii care in continuare nu mai daruiesc flori. P.s: pentru mine, personal, nu este o pierdere – nu ma dau deloc in vant in a primi flori… Bine totusi ca sotul meu a prins ideea si in cuantumul banilor cu care mi-ar cumpăra flori, imi cumpara ceva care chiar imi place…si apreciez ;)

    • Da, sotul tau s-a prins la timp ca nu flori.
      Nu esti singura femeie care zice ca nu se da in vant dupa flori. Nici femeile nu mai sunt ce au fost :)) Cumva, florile vor deveni simple accesorii la evenimente.

  • Adevarat articolul tau. Si mie imi plac florile la nebunie. Insa motivul pentru care am dat in dimineta asta o cautare despre oferitul florilor (si am gasit blogul tau care mi-a placut foarte mult), este pentru ca, am ramas uimita cand, ramanand peste noapte la tipul cu care ies de 4 luni, am vazut ca masa plina de flori, buchete mari de trandafiri. Si mi-a spus ca le primise de ziua lui, care a fost acum vreo doua saptamani. Si ma intreb: este normal sa oferi flori unui barbat? Este normal sa aiba un barbat casa plina de flori? Mai mult, m-a frustrat faptul ca, eu ii oferisem un cadou mai „masculin” sa zic, un portofel de piele barbatesc. Pe care, surpriza…nu il poarta.
    Primesc barbatii flori? Si daca da, care barbati. Codul bunelor maniere spune ca doar barbatii din spital.
    Si ma intreb: o avea o alt fel de orientare barbatul acesta?

    • Elena, bine ai venit :)

      Si mie imi plac florile, dar cele in ghiveci. Oamenii sunt diferiti si au gusturi diferite. De obicei, barbatilor li se ofera flori in ideea ca stau cu o femeie in casa si per ansamblu florile sunt pentru familie.

      Nu stiu cat de normal este sa oferi flori unui barbat, eu n-am oferiti niciodata :) Dar asta nu inseamna ca este sau nu normal.

      Poate ca portofelul pe care l-a primit de la tine nu ii place, fara nicio analogie cu florile. In fond, n-ai de ce sa te frustrezi. Sunt chestiuni diferite. In plus, e un motiv de bucurie. Stii ce portofele nu ii plac si mai stii si faptul ca ii plac florile. Nu stiu insa cat de mult ar conta asta, daca dupa patru luni te intrebi ce orientari are domnul. Asa cum ai scris-o, mi se pare o chestiune importanta. Cea mai.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *