Frunza

A vrut să fie liberă şi liberă-am lăsat-o.
S-a dus ca frunza-n vânt şi totuși o iubesc.

A vrut să fie singură şi singură-am lăsat-o.
S-a dus ca un parfum de vară pe care l-am uitat.

A vrut să fie sigură Că singură-i mai bine,
Dar binele nu-i bine de fiecare dată.

A vrut să fie altfel…şi-ntr-o secundă lungă
S-a dus ca o furtună… imprevizibilă și rece.

A vrut să fie calmă, s-ascundă tot trecutul
Sub curcubeul vesel pe care-l aștepta.

Dar primăvara trece şi vântul nu mai bate,
Iar frunza se oprește din zbor și cade lin.

Am vrut să fie Soare. Să fie mereu vară…
Şi gratis am primit-o; mi-e-atât de dor de ea.

O frunză am în palmă; s-a reîntors la mine.
Debusolată, slabă şi totuși o iubesc

Morala: Totul e bine când se termină cu bine.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
aprilie 26, 2013

Etichete: , , ,
  • Te pune pe gânduri?