La ce te gândești?

Gânduri26Comentarii

Ești aici:··La ce te gândești?

Gândul este rezultatul procesului de gândire. Simplu. Atunci când gândești înseamnă că  îți faci o idee despre un lucru; pătrunzi ceva cu mintea; meditezi; cugeți (sursa). Fiecare om gândește în felul său. Fiecare cântărește în felul său lucrurile. Orice obiect, oricât de mic, poate genera miliarde de gânduri. Gândurile sunt pur și simplu infinite. Nu le poate număra nimeni. Ceea ce le face interesante. Nu prea sunt multe lucruri nenumărabile. Necunoscutul ni se pare interesant.

Ce înseamnă faptul că pătrunzi cu mintea? Că te oprești pentru o fracțiune de secundă și generezi o posibilă realitate. Te gândești foarte puțin la ea. În aceeași secundă te poți gândi și la altele, la orice altceva. Oamenii denumesc asta atenție distributivă. Unii ar spune că este o caracteristică feminină, dar lasă-i să vorbească. Cu cât ești mai atent la un lucru, cu atât îl pătrunzi mai bine cu mintea, cu atât mai intens te gândești la el, va să zică.

Primul gând care-ți trece prin minte este foarte important. La ce te gândești este la fel de important. Dar primul, primul gând care vine, urmare a unei acțiuni specifice, s-ar spune că te definește. Oamenii denumesc asta instinct. Instinctul reprezintă ceva care ține de subconștient. Unii ar spune că este o trăsătură mult mai dezvoltată la bărbați, dar lasă-i să vorbească. Cu cât te comporți mai instinctual, cu atât mai puțin gândești, va să zică.

Dacă te-aș întreba la ce te gândești în momentul în care auzi un cuvânt, ai fi în stare să generezi miliarde de gânduri. Oare prima-prima oară când te gândești la „Cafea„, ce primești?  La ce te gândești prima oară atunci când spui orice?. Este un bun exercițiu de autocunoaștere, te-ai gândit?

Tu la ce te gândești atunci când nu te gândești?

26 de gânduri despre „La ce te gândești?”

  1. Procedeul face parte din terapia cognitiva, care se concentreaza asupra gandurilor automate ca urmare a unui stimul, de aceea am sa spun doar multumesc pentru acest post interesant si am sa dau pas, dar nu inainte de a te felicita, Razvan :))

    1. Terapia cognitiva zici. Un subiect aupra caruia cred ca ar trebui sa ma aplec mai des :)

    2. Cred ca, prin anumite postari pe care le faci, deja practici aceasta terapie. Adevarat ca este posibil sa ti se para ca nu o faci indeajuns de mult sau de profund, dar important este ca exersezi :))

    3. Daca ceea ce gandesc eu in anumite momente face parte dintr-o chestie pozitiva, nu pot decat sa ma bucur :)
      Cum pot sa exersez o activitate despre care nu stiam ca exista?
      Mi se pare natural :)

    4. eu cred acelasi lucru, numai ca in loc de psiholog pun filosof :)
      Desi n-am studiat filosofie decat episodic.
      Dar mi-a placut in esenta. Si eu cred ca se aseamana foarte mult cele doua sfere :)

    5. Da, se completeaza una pe cealalta. Psihologia se ocupa cu procesele psihice ale individului, colectivitatii, iar filozofia evidentiaza realitatile acestora.

  2. Mie mi-a fost imposibil sa raspund la intrebarea asta, pentru ca in mintea mea se petrec foarte multe lucruri, unele ganduri n-au nicio legatura cu realitate sau sunt doar pe jumatate formate si apoi s-ar la altceva. Gandesc. Asta pot spune, la ce? Viata poate, ceea ce vad in jurul meu si ma inpira.

  3. Uite eu acum mă gândesc că ieri, când am trecut pe la Chinezu în blog, am văzut o nominalizare din partea ta și am rămas surprinsă la modul cel mai plăcut cu putință.
    Dar nu pentru că m-am găsit printre cele nominalizate pe blogul lui, ci pentru că, fără să-mi spui, mi-ai dat cel mai grozav feedback posibil.
    Habar nu am cum să-ți mulțumesc pentru asta.

    1. :)
      Știi?
      Am văzut acolo foarte multe propuneri și am înțeles perfect și ideea Chinezului.
      Însă pe mine nu m-a surprins neapărat ideea lui, cât plăcerea de a mă descoperi printre preferințele tale exprimate fără nici un interes.

  4. Ceasca mea aburinda si tigara si diminetile in care nimeni nu vorbeste pana cand nu termina de baut…linistea dnaintea furtunii…la asta ma gandesc cand aud cafea.

  5. Pe mine cafeaua ma lasa rece din punct de vedere afectiv, asa ca nu am vreo asociatie speciala sau deosebit de interesanta, decat poate cu cuvantul pastila (in sens de medicament), pt ca efectiv o beau asa ca si cum ar fi un medicament de mai buna trezire dimineata si sa ma pot concentra mai bine ulterior la job.

    1. Cred ca e si pt ca eu am inceput sa beau cafea relativ tarziu, asa ca adult, plus ca atunci in timp ce cresteam, la noi acasa nici mama nici tata, nici bunicii nu beau cafea, decat asa stiu ca bunica mai facea cafea daca veneau niste musafiri in vizita, dar altfel nu bea ea asa in fiecare zi, iar mama si tata se obisnuisera probabil fara pt ca erau si anii aia RSR cand nu se prea gasea cafea, si nici nu lucrau in vreun mediu in care sa aiba acces asa de usor la cafea pt a o consuma zilnic, si poate aveau asa o cutie in casa pt musafiri, dar doar atata. Efectiv nu pot sa tin minte cum a fost cand am baut eu prima oara cafea si unde, cred ca intr-o vizita undeva desigur, dar cred ca eram destul de mare, adica adolescent mare deja…iar zilnic nu am inceput sa beau decat dupa 27 de ani ! Desi mai beam Coca Cola desigur inainte, adica nu eram strain d ecafeina, insa pana la urma mi-am zis ca totusi cafeaua e mai sanatoasa decat sucurile cola.

      1. Cafeaua este cu mult mai sanatoasa decat orice. Si decat ceea ce vor unii sa credem despre ea. In afara ca se depune pe dinti, face numai lucruri bune. Cel mai interesant mi se pare ca reduce riscul de Alzheimer cu pana la 65% la barbati. Si sper sa nu ma insel.

    2. Esti al doilea om despre care aflu ca nu are o placere vinovata cand vine vorba despre cafea.

  6. Hiperactivitate.

    Cafeaua mă scoate din pasivitate și inhibiții, într-un mod ciudățel. Încep să vorbesc mult(e) și… îmi accelerează fluxul gândirii. Sau poate doar mi se pare, pentru că și verbalizez gândurile ?
    Oricum, beau destul de rar :)

    Am avut o discuție interesantă cu un prieten legat de aceste prime gânduri care îți vin. El susținea că e bine să le dai lor ascultare, să le dai atenție, să te ții de ele, căci ele îți reflectă esența cel mai bine. Toate gândurile ulterioare nu mai vizează realitatea în sine, ci vin ca reacție la acel prim gând, sunt gânduri declanșate de un prim-gând, nu de realitate (eveniment, persoană etc) :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus