Un minut. Prefer să afli…

[22:21]Pentru că nu vreau ca informațiile pe care ți le transmit acum să-ți schimbe felul în care te comporți, am să le ascund într-un plic; voi sigila plicul și îl voi ascunde într-o carte, în biblioteca ta. Cartea o voi alege astfel încât să treacă ani până când o vei trage afară. Instinctiv. Eu acum și tu atunci. Când vei citi toate astea, eu voi fi plecat de mult de aici. Fizic. Pentru că așa cum intuiești, oricât de puternic ar fi timpul, nu poate ucide scântei. Ar fi frumos ca nici atunci, lucrurile pe care ți le spun acum, să nu schimbe nimic.

Prefer să afli că atunci când fac ochii mici nu-mi ascund căscatul, așa cum ți-am zis. O fac pentru că dau sens tuturor cuvintelor tale. Mă ajută să mă concentrez. Interpretez și construiesc posibile viitoruri în care integrez fiecare informație pe care o emiți. Sorb și absorb fiecare inflexiune pentru că în felul acesta simt că niciodată nu mă îndepărtez de adevăr. Al tău sau al meu, e unul. Îți cunosc vocea în toate formele ei, iar asta mă ajută să atribui sensuri cuvintelor tale. Îți cunosc gesturile și  modul în care mușchii iau forma stărilor tale. Te cunosc.

Prefer să afli că atunci când îți zâmbesc din privire, pe interior hohotesc. Pur și simplu nu mă pot abține. În contact cu ceea ce emiți sunt uneori atât de bucuros încât dacă aș da glas hohotelor, cineva m-ar duce la un spital de nebuni, la un moment dat. Nu în vizită, permanent. Interesant este că oriunde aș fi te am, într-un fel cu mine. În suflet. Cel mai sigur acum, când citești asta, eu voi fi sigur cu tine; oriunde aș fi, oriunde-ai fi.

Prefer să afli că vorbesc foarte puțin uneori pentru că-mi place să-mi las mintea în liniște. Îmi place să fiu limpede, mă simt natural. Cu totul. Mă mișc și te privesc natural fascinat. Felul în care dai din mâini,  clipești, râzi, îți acoperi gura, te scarpini, te încrunți râzi, faci orice, mă bucură. Prefer să afli că uneori rămân în urmă cu ceea ce spui pentru că mă pierd admirându-ți toate mișcările. Uneori mă simt ca la cel mai rafinat show live. Un altfel de. O scriu în cel mai pozitiv mod cu putință.

Prefer să afli că îmi place să stai aproape de mine. Chiar atât de aproape încât să-ți simt respirația. Prefer să afli abia acum. Am ales cartea. Râd puțin pentru că pe copertă predomină culoarea ta preferată. Uitasem cum arată coperta. Vei știi că este de la mine pentru că acum, când citești toate astea, te gândești la mine. Ai spune doar pentru că și eu mă gândesc la tine, acum când scriu. Și n-ar fi asta o călătorie în timp? Numărul anilor îl știi doar tu. Pun plicul în carte, pun cartea în bibliotecă.[22:22]

Cea mai frumoasă călătorie este cea către sufletul nostru. [M. Eliade]

Facebooktwittergoogle_pluspinterestlinkedinmail
  • uitasem cât de frumos este aici, la tine ….:)
    un minut ce poate schimba cursul vieții ..:)

  • :) ai dreptate, știam …și mă bucur să aflu că nu s-a schimbat acest lucru :)
    se pare că uneori …un mic semn face minuni și poate aduce magia :)
    bine te-am regăsit :)

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *