Părerea ta

Oricine are cel puțin o părere despre orice. Indiferent că este corectă sau greșită. Părerea personală reprezintă modul în care individul interpretează ceva. Oamenii care-și exprimă liber părerile personale sunt considerați dezinvolți, liberi, curajoși. La polul opus se află introvertiții, cei care își exprimă foarte rar părerile.  Dar oare ce ne împiedică să ne exprimăm părerile personale? De ce înainte să exprimăm o părere personală trebuie să ne oprim puțin și să ne întrebăm dacă merită să ne exprimăm?

Oamenii spun că sistemul de învățământ este deficitar. Din mai multe motive. Unul dintre cele mai importante este lipsa dialogului. Copiii trăiesc cu senzația că dacă părerea lor nu este cea corectă vor fi pedepsiți. Se întâmplă o dată, de două ori, de mai multe ori, până când exprimarea părerii personale devine ceva rarisim.  Spunem despre un sistem de învățământ că este bun, atunci când elevii își exprimă  liber parerile, iar profesorii susțin acest lucru.  Nimeni nu te poate împiedica să pui intrebari sau să-ți expui ideile. Secretul constă în crearea unui mediu propice dialogului și propagarea ideii că oricine se poate exprima liber.

Alt aspect important este părerea ta despre părerile tale. Cu cât consideri mai importantă părerea pe care o ai, cu atât mai mari sunt șansele să o exprimi. Despre încredere este vorba, va să zică. Dacă nu ai încredere în părerea ta, mai mult ca sigur nu o vei exprima. Deși ești conștient că nimeni nu te va pedepsi pentru asta, preferi să o păstrezi pentru tine. Faptul că tu consideri părerea ta greșită, cântărește foarte mult.  Dar cum poți să știi că este greșită sau nu, dacă nu o exprimi?

Într-o societate liberă, ce te împiedică să-ți exprimi părerea și să o susții? Pentru tine, cât de importantă este părerea ta?

Morala: Părerea ta contează.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
iunie 13, 2013

Etichete: , , ,
  • Pingback: Bun De Citit
  • Se întâmplă să nu exprimăm părerea şi din alte motive. Fie nu ştim cum să o facem, fie ne spunem că sunt deja prea multe păreri exprimate pe marginea unui subiect şi a noastră nu mai contează. Uneori suntem tăcuţi pentru că e mai simplu să-i lăsăm pe alţii să îşi asume anumite lucruri,iar noi să fim, eventual, doar beneficiari ai unor posibile rezultate.

  • Îmi spun părerea întotdeauna, chiar dacă, uneori, cei cu care dialoghez, nu sunt foarte încântaţi de ea. Şi, pe deasupra, am şi argumente care o susţin. Uneori greşesc, e adevărat, dar îmi asum asta. Progres fără dialog? Ai dreptate, nu există aşa ceva.

  • Din pacate, asa cum ai mentionat si tu, cam toate problemele de genu asta pornesc din educatie. Sistemul de invatamant este in asa fel gandit incat sa scoata muncitori in fabrica. Sa nu stii prea mult dar nici prea putin, insa suficient cat sa fii productiv pentru stat, sa nu vorbesti decat atunci cand ti se da acordul sa o faci, sa nu indraznesti sa pui la indoiala cuvantul mentorului si cel mai interesant – de ce mama dracului trebuia sa stam cu mainile la spate? Oricum, daca te intereseaza sa realizezi un articol mai stufos pe tema asta iti recomand sa citesti Salman Khan – O singura scoala pentru toata lumea.

    • Statul cu mainile la spate este intr-un fel modalitatea idiotilor de a se crede superiori. Modalitatea invatatorilor de a supune elevii. O tampenie, cert.
      Atat de lunga sa fie bataia unui sistem de invatamant primar prost?

      Am citit cate ceva despre carte. Suna foarte interesant, multumesc :)

    • De multe ori nu ne spunem parerea din exces de bun simt, ca sa nu se simta cineva lezat de felul in care vedem noi situatia respectiva.Unii interpreteaza parerea noastra ca pe o aluzie la modul lor de a vedea situatia si se comporta ca si cum felul tau diferit de a vedea lucrurile ar fi o ofensa …si atunci ne abtinem

    • Asa este, Ana, dar daca ajungem sa gandim ca pererea diferita este ofensa, inseamna ca suntem irecuperabili :)

  • Gandeste-te ca ne „dezvoltam” 12 ani + 4 sau 6 de facultate intr-un mediu care nu are nimic in comun cu realitatea sau secolul in care traim. Suntem pegatiti pentru…..nimic. Dar am evoluat! Somerii din ziua de azi au facultate :)

    • Someri de lux, se cheama.
      Unii le spun intelectuali, dar lasa-i sa vorbeasca :)
      Da, sunt cam multi ani. Si culmea, sunt cei mai importanti in ceea ce priveste formarea. Sunt anii in care dobandesti chestii care pe viitor devin reflexe.

  • Noroc ca, creierul uman – chiar si la adulti – este plastic si putem sa ne „educam” si la o varsta mai matura. Dar tot am pierdut niste ani prin scoala :)

    • „„Descoperirile noastre sugereaza ca creierul oamenilor adulti este mult mai plastic decat se credea inainte”, a declarat, pentru LiveScience, cercetatorul Li-Hai Tan, neurolog cognitiv la Universitatea din Hong Kong. Aceasta descoperire ofera o raza de speranta in cazul adultilor cu tulburari ale dezvoltarii creierului.” – adica plastic :)

    • De obicei, elastic ma duce cu gandul la maleabilitate, iar plastic la rigiditate.
      Da, suna bizar, dar daca asa a spus nenea Li-Hai, o luam de buna :)

  • Eu cred ca prima lectie ar trebui sa inceapa cu definitia cuvintelor impresie, parere, opinie, si pe urma lectia a 2-a despre calcularea probabilitatii ca acea impresie sau parere sau opinie sa aiba un grad de a fi credibila, plus grad de a fi reproductibil verificabil obiectiv adevarata, in setul de circumstante dat, daca ele sunt cat de cat stabile sau reproductibile, inainte de lectiile urmatoare de a incepe sa-si expuna cineva acele pareri sau opinii, (in mod preferabil argumentat solid, mai ales opiniile). Desigur, ce propun eu aicea nu este folosit in nici un sistem de invatamant public din lume, nici in ala asa mai autoritar in care elevilor nu li se cere parerea, nici in ala mai liber in care elevilor li se cere parearea mereu, dar raman cu speranta ca poate in cateva scoli, vreodata, sa se folosesca si sistemul meu…desi nu am dezvoltat inca o curricula ff riguroasa, pt ca mi-e lene mie, plus am tot sperat sa se iveasca vreun mare pedagog care sa isi asume el aceasta respinsabilitate, insa se pare ca zau, chiar nimeni nu mai e motivat sa lucreze in invatamant, dect poate in Finlanda, ca totusi acolo profesorii sunt platiti bine plus respectati plus elevii au mereu rezultate bune mai ales ca nu se dau teme pt acasa si nici lucrari d econtrol la nimeni, decat asa optional, sau ceva de genul asta, oricum nu se iau in seama rezultatele decat pe la 16 ani cand vine momentul ca fiecare sa aleaga daca sa merag la o scoala profesionala sau teoretica mai departe sau ce doreste sa faca. Nu stiu daca in Finlanda se cere parerea elevilor, pt ca acolo maj activitatilor de invatamant in sc primara si generala se desfasoara in sanul naturii,la mers pe ski, cules ciuperci, facut foc si fript crenvursti la protap in fat acortului, chestii d egenul asta, adica in legatur acu care habar nu am daca sunt importante opiniile, sau doar povestile spuse in jurul unui foc de tabara, iar in clasa se face la tabla si ceva matematica, unde iarasi nu prea e chestie de a avansa vreo opinie personala, decat poate daca cineva accidental descopera o teorema noua, sau ceva de genul asta.

    • Stai putin, in primii patru ani de scoala nu inveti sa scrii si sa citesti? Inveti sa culegi ciuperci, sa skiezi si sa faci gratare? Trebuie sa fie si scoala clasica, altfel nu are cum.
      Important este, cred eu, sa insamantezi ideea ca parerea oricui conteaza si si ea poate fi exprimata liber oricand. Indiferent ca este vorba despre ciuperci, carnati sau istorie.

    • 1. Da, desigur ca si copii din Finlanda invata sa scrie si sa citeasca ! Probabil inca incepand de la clasa pregatitoare 0 inainte sa intre in clasa 1-a. Doar ca nu le da lectii de facut acasa si nici teste cu note in catalog, desi desigur ca le da niste teste probabil, si asta nu numai la cei mici, dar si pana mai tarziu. Sau asa se zvonreste, desigur ca or exista si la ei niste verificari de cunostinte.

      2. Ce voiam sa zic eu in legatura cu exprimarea acelor opinii libere, e ca totusi trebuie sa exista o baza de cunostinte cat de cat serioase despre acel domeniu inainte de a se opina ceva, pt ca altfel devine pur si simplu exercitiu de relaxare, sau ceva total artistic poate, de ex daca eu opinez despre ciuperci ca unele arata dragalase si alte nu arata asa de dragalase, si pe urma se divagheaza pe tema asta, si nu mai apuca absolut nimeni sa opineze si esentalul ca unele pot fi chiar otravitoare…ma rog, depinde de materia studiata, adica trebuie sa fie asa cat de cat o structura si niste definittii de baza asupra carora lumea trebuie sa cada de acord inainte sa scoata porumbeii din gura, pt ca asa arta pot face destul de multi, dar istorie riguroasa e mai greu, (de exemplu). Adica stiu ca si incurajarea creativitatii e importanta, plus dezvoltatrea spiritului civic si oportunitatile de dezbateri politice e ff important de invatat de un copil, dar totusi in acelasi timp nu toti copii trebuie sa fie automat inclinati creativ sau artistic, sau politic, sau introspectiv sau sa fie leader, mai ales leader de opinie, sau leader politic, etc…adica eu personal cred c as-a sarit calul si in partea aialalta in anumite cazuri, (desi desigur poate nu inca in Romania)…dar e ff greu de facut educatie calitativa la nivel de masa plus pe bani bugetari. Educatia aia calitativa costa FFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFFF mult, nu atat pt ca ar fi dificil asa ca concept, dar efectiv nu are cine sa o faca la modul la care trebuie facuta ea, adica efectiv nu se poate ca fiecare copil al lumii sa aiba oportunitatile educative pe care le-au avut, de ex, Regina Cristina sau Louis de France, fiul lui Louis al 14/lea si al Mariei Teresa, ale carui manuale au fost scrise de insusi dl Jacques Benigne Bossuet, desi desigur ca ASTA ar fi intr-adevar un nivel de educatie chiar ideal si exemplar !

      • Ma speriasem. Pe bune.

        Da, ai dreptate, in ceea ce priveste documentatia prealabila exprimarii parerii. Dar o parere exprimata nu inseamna neaparat etalarea unor cunostinte. Parerea tine de multe ori si de instinct, iar exprimarea ei face dovada apropierii sau departarii fata de adevar.
        Eu pot sa-mi exprim parerea vis-a-vis de orice fara sa ma documentez in prealabilș. Faptul ca spun o tampenie sau nu, reprezinta o alta discutie. Dar problema pe care am ridicat-o nu face neaparat referire la exprimarea unei pareri avizate.
        Exemplu: profesorul solicita parerea elevilor cu privire la o tema, inainte sa dezbata subiectul. Vrea sa afle cam pe unde se situeaza ei relativ la subiectul in cauza, dar nimeni nu se exprima. Ceea ce este dubios.

  • Exista doua cazuri in care o persoana, indiferent de varsta, sex, sau altele, nu isi exprima parerea:
    1) Nu se cunoaste (nu-si cunoaste propria persoana). De aici, se trag multe comportamente negative, incapacitatea sau lipsa vointei de a-si exprima parerea, fiind doar una dintre ele.
    2) Se cunoaste prea bine (isi cunoaste foarte bine propria persoana) si decide ca exprimarea parerii sale ar aduce un dezavantaj mai mare propriei sale persoane, sau celor din jur, decat tacerea.

    Restul posibilitatilor sunt doar detalii sau variatii posibile ale acestor doua, in toate cazurile.

    • Totusi cred ca ar fi important de precizat daca aceasta exprimare de pareri sau de opinii despre care venise vorba in aceasta clasificare de mai sus in 2 variante mari si late, se intmpla intr-o clasa de scoala, sau intr-o sedinta de psihoterapie de grup de tip self-help, sau o sedinta de educatie si management corporatist, sau o sedinta de executiv, sau o sedinta de comisie parlamentara, sau asa la o cafea sau la o bere intre amici, ca totusi astea sunt medii destul de diferite in care in unele din ele poate ca nu e chiar asa de indicat ca cineva sa isi exprime chiar asa de proeminent propriile lui subiectivitati si distorsiuni subiective (chiar daca le cunoaste destul de bine), pt ca efectiv nu sunt utile nici lui, dar nici grupului, de altfel.

    • Interesant modul in care o persoana care se cunoaste prea bine ajunge la concluzia ca pierde sau are un dezavantaj prin exprimarea parerii. Asta-mi suna a egoism cras. De ce ar crede cineva care se cunoaste foarte bine, ca exprimarea parerii personale ar aduce o perdere celor din jurul sau?
      Aceste doua cazuri reprezinta ceva documentat sau o parere personala?

  • Ce sa zic, sunt fericitul posesor al unei personalitati puternice care-mi permite sa ma adresez liber ORICUI! Nu prea cred eu in prostiile alea cu deranjatul si alte cele, imi place sa ma exprim liber, insa DOAR atunci cand chiar cred ca am dreptate si trebuie sa afirm ceea ce gandesc.

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.