Viața fără muzică

Nu există! Muzica este peste tot în natură şi a fost din cele mai vechi timpuri. Muzica, aşa cum o întelegem azi, este doar o reinterpretare a muzicii din natură. A naturii. A evoluat în această manieră şi ne place, trebuie să o spunem. Îmi place şi mie, îţi place şi ţie să asculţi muzică modernă, indiferent de gen. Evident, unii preferă şi acum înregistrări cu muzica facută de natură, pur şi simplu. Dar muzica a fost mereu aici pe Pământ, încă de la naşterea lui. Nu era un casetofon mare dat la maximum care reproducea o secvenţă repetitivă. Era sunetul Pământului şi al Spaţiului. Muzica a fost mereu aici pe Pământ.

A despărţi viaţa de muzică pare ceva destul de simplu la prima vedere. Cu cât priveşti mai în amănunt, cu atât devine mai dificil. Fiecare înţelege muzica în felul său, pentru că fiecare individ ascultă o altă melodie. A vieţii lui. Despărţirea muzicii de viaţă este imposibil de realizat, indiferent cât de mult te întorci în timp. Orice formă a omului, indiferent cât de veche ar fi ea, a trăit cu muzica. Poate nu neapărat produsă de un aparat băgat în priză. Produsă de natură, de animale, de păsări, de oameni. Muzica produsă de oameni poate fi despărțită de viaţă, măcar la nivel filosofic.

Dar nu poate fi despărţită de viaţa omului. Pentru că omul nu a trăit fără să asculte muzică făcută de oameni. Istoric vorbind. Poate că în cel mai adânc punct din Pacific, în Groapa Marianelor, viaţa poate decurge liniştit şi fără muzica produsă de om. Viețuitoarele de acolo probabil sunt foarte triste, pentru că aşa arată viaţa fără muzica produsă de om. Deşi dacă punem semnul egal între zgomot şi muzică, muzica făcută de om de-a lungul istoriei e posibil să fi ajuns şi acolo la un moment dat.  Măcar la nivel ipotetic. Sau filosofic.

Viaţa omului fără muzica produsă de el nu exisă. Este o contradicţie în termeni. Viața nu poate exista fără muzică, dacă muzica înseamna sunet. Însă viaţa poate exista aparent fără nicio problemă fără muzica produsă de om. Oriunde în Univers. Oriunde pe Pământ. În cel mai întunecat punct necunoscut nouă. Există însă viaţa fără muzică pentru oamenii care nu aud. Aceasta este o discuţie separată, însă. Purtată în alte sensuri. La fel este şi pentru animalele care nu sunt dotate cu aparat auditiv.  Dar viaţa fără muzică nu este! Atât.

Morala: Viaţa fără muzică este o contradicţie în termeni. 

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
ianuarie 8, 2013

Etichete: , ,
  • Consimt ceea ce spui_daca trece mai mult de o ora in care nu aud muzica,incep sa fredonez oriunde ma aflu,dar asta e un scenariu horor, cred ca muzica va ramane si dupa ce noi vom disparea,pt ca n o vor lasa extraterestri sa dispara. Nu prefer muzica disco,muzica supersofisticata, mai degraba clasica, chiar si fara voce_cand am auzit cu multi ani in urma pentru prima oara”sonata lunii”am plans. despre voci as putea spune ca pretuiesc mai mult frumusetea,unicitatea timbrului decat tehnica,nu e important pt mine sa aiba o intindere colosala,ci in registrul in care canta sa ma impresioneze,si mi plac asa de multe voci incat n are rost sa mentionez pe cineva.

    • Da, muzica nu se analizeaza. Muzica se asculta si atat. In perioada in care faceam muzica, aveam prtostul obicei sa analizez fiecare piesa, dar am scapat de meteahna asta si doar ascult si ma bucur de ea. Atat.

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.