Afacerea care nu moare

Dacă e Joi, e cea mai scurtă zi. Lumea toată tinde spre îmbogăţire, acumulare de capital, bani, bani, bani. În această cursă nebună unii pierd şi alţii câştigă, cum este normal să se întâmple. Nu cred că există om care să nu se fi gândit la o afacere. Pentru prezent sau pentru viitorul roz imaginat. Din punctul meu de vedere, afacerea ar trebui să fie în primul rând durabilă. Adică să vină în întâmpinarea unei nevoi continue a populaţiei. Secretul constă în identificarea nevoii şi prezenţa obligatorie în faţa ei. Cum fiecare om trebuie să moară mai devreme sau mai târziu, afacerea cu Pompe funebre mi se pare de excepţie. Merită dezbătută.

Am un prieten care are o astfel de afacere si trebuie sa recunosc faptul ca ii merge exceptional. Au trecut deva trei ani de cand s-a lansat pe piata si deja isi permite extinderea ei. Face deja si aranjamente florale, denumite popular coroane. Panglicile le scrie chiar el, iar cele cateva cuvinte reprezinta compozitie proprie, de cele mai multe ori. Nu a angajat pe nimeni in acest sens pentru ca a observat ca daca se mai strecoara cine stie cum, vreo greseala gramaticala, nu este cazul sa inlocuiesti panglica si sa o refaci. Ori ca oamenii sunt mult prea indurerati pentru a sesiza. Ori ca sunt prea culti ca sa stie ca lui „sa stins din viata” ii lipseste un minus, ca lui „regrete eterne din partea filor” i-ar fi prins bine inca un „i”. Ori poate oamenii sunt mult prea simtiti pentru a sesiza aspectele acestea.

Si-a achizitionat recent si cel de-al doilea dric, pentru ca efectiv nu mai putea face fata cererii. Cel nou este  putin mai performat ca primul. Mi-a confirmat verbal faptul ca primul nu poate mai mult de 150 Km/h, iar cel nou ruleaza fin la viteza de 180 Km/h. Dupa cum marturisea, putea si mai mult, dar nu mai aveam unde sa-i dau.  Are si aer conditionat, ceea ce este o necesitate, mai ales pe timp de vara. Nu cred ca are sens sa explic de ce. Piesa de rezistenta o reprezinta insa MP3 Playerul doi ori cincisutesaprezecisisase de mii de watti. La ce bun dric de viteza cu aer conditionat daca nu are MPe player, frate? Uneori cand ma plictisesc mai bag o Mafia, mai pun un Parazitii, dar ii dau incet sa nu ma auda clientii. A fost vocea patronului. Clientii fiind rudele mortului.

Alt serviciu dezvoltat pentru a ucide concurenta, este returul sicriului. Adica daca una bucata cetatean achizitioneaza una bucata sicriu si cetateanul refuza sa moara, timp in care ia si cateva kilograme in plus, nu este nicio problema. Are posibilitatea sa schimbe cosciugul cu unul nou. Evident, contra cost, predand vechiul cosciug. Avantajul clientului consta si in posibilitatea de a proba noul cosciug. Suna macabru, dar este practic. Vreau sa-ti mai spun ca inlocuirea sicriului nu este restrictionata sun nicio forma. Clientul poate inlocui contra cost vechiul sicriu oricand doreste, iar motivele nu trebuie sa fie neaparat intemeiate. Poate nu ii mai place modelul, sau moate nu se mai simte confortabil in el. Mi se pare corect. [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Nu murim decât pentru o singură dată, dar pentru multă vreme.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
octombrie 18, 2012

Etichete: , , ,
  • Profitabilă afacerea asta, dar trebuie să fii construit într-un anume fel ca să poți să te ocupi de așa ceva. Pe mine mă trec fiorii numai când trec pe lângă vreun loc din ăsta destinat asigurării unui somn veșnic confortabil…

  • Recomand cu entuziasm, pt cine nu l-a vazut, serialul HBO Six Feet Under, despre o familie care detine o afacere de pompe funebre. Familia ca familia, ca se confrunta cu diverse probleme ca orice familie, fie ea americana, romaneasca, suedeza, sau turceasca, (si in acest serial atat problemele cat si actorii care se lupta cu ele sunt chiar destul de simpatici), insa fiecare episod incepe cu o scena soc in care cineva, un viitor client al firmei respective, (dintre care primul este chiar patronul firmei respective, familia lui ramanad sa se descurce cu afacerea cum o putea), decedeaza intr-un fel cu adevarat surprinzator si…desi ESTE macabru…chiar haios !

    • P.S. Eu doresc sincer sa fiu cremat decat ingropat dupa ce decedez, (sper cat mai tarziu posibil absolut indiferent de circumstante, chiar si inclusiv dement si atasat de diverse aparate si fire, inclusiv si de alt gen decat de MP3), pt ca nu imi place ideea descompunerii lente in compania unor nevertebrate. Problema care cred ca se va pune la mine este cine sa imi duca la indeplinire aceasta ultima dorinta in caz ca nu voi avea urmasi, si chiar daca voi avea vreodata un partener de viata, sperand in plus ca el va deceda primul dintre noi 2.

    • Mai am o dorinta, insa cred ca e inca facultativa la nivel realist pt ca nu stiu daca voi avea destui bani ramasi in cont care sa poata acoperi costul acestei manevre, mai ales ca eu nu am de gand sa economisesc nici un ban vreodata, deoarece ar fi prea complicat sa ma decid cui sa-i las mostenire, si nu sunt nici prea sigur daca voi avea chef sa fiu chiar atat de generos cu statul caruia ii voi fi rezident in momentul decesului meu ca sa ii mai dau si lui cine stie ce procent ca impozit…decat daca poate nu cumva platesc dinainte pt indeplinirea acestei dorinte semnand si un contract pt asa ceva cu un patron de pompe funebre de genul prietenului tau in care sa fiu sigur ca pot avea incredere…sa imi fie raspandita cenusa in Oceanul Pacific, (indiferent de care parte a lui sau in apele teritoriale ale carui stat, cf legi locale). Uite, chiar ma gandesc ca si aceasta poate fi o idee buna pt prietenul tau patron, „pre-paid funeral services”, pt oamenii de tip independent care nu doresc sa-si supuna familia sau prietenii sau statul indurerati la cheltuieli suplimentare in ultima clipa, ci doresc sa acopere ei cheltuielile din timp si sa fie siguri ca totul se va desfasura cf dorintele lor personale, inclusiv si ceremonialul inmormantarii sau al cremarii, muzica si meniul respectiv in caz ca se face si o petrecere, bacsisul pt lucratorii religiosi implicati, etc. Zau, am citit ca in SUA asa ceva chiar este la moda, dar nu stiu daca va prinde prea usor in Romania, unde lumea chiar pare sa aiba preferinta de a organiza ei singuri acest fel de chestii asa in ultima clipa, nu planificat dinainte…adevarul e ca poate poti smulge mai multi bani asa la disperare decat daca e planificat mai la rece de dinainte…

    • Ha, ha ! Ce poetic a sunat…”mai am o dorinta..”, zau parca a fost din Eminescu, „mai am un singur dor…”…si parca tot la marginea marii voia sa decedeze ! Zau, cu cat stau mai mult aici in Norvegia, eu in loc sa ma integrez, observ ca devin din ce in ce mai cultural roman, ba chiar si poet, (ca se stie ca „romanul e nascut poet din fire”), mai rau decat am fost eu vreodata inainte in Romania sau in tarile pe unde m-am mai plimbat ! Totusi asta mie nu mi se pare chiar asa de bine…cred ca e poate doar faza a 2-a a procesului de aculturare ca imigrant de generatia 1 in alta cultura, prima faza, cea a socului cultural initial tinand cca 18 luni, faza a 2-a intre 24 si 36 luni, poate si mai mult, depinzand de cat de straina e cultura si cat de socat ai ramas din prima faza, etc…nu mai stiu cum o fi in faza a 3-a si cat o dura ca inca nu am studiat acel capitol.

    • Rudolph, multumesc pentru recomandare, suna interesant.
      Si eu vreau sa fiu ars si imprastiat intr-un colt de lume drag. MIe personal mi se pare o tampenie sa investesti o gramada de bani in cosciug, cruce, cavou si alte astfel de chestiuni. Nu numai ca mi se pare inutil, insa nu am reusit niciodata sa inteleg ideea unui cosciug scump. Mi se pare o tampenie macabra.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *