Elementul Surpriză

Vouă vă plac surprizele? Mie nu. Niciodată nu mi-au plăcut. Şi mă pricep de minune să stric surprizele, tocmai pentru că nu îmi plac. Să fiu în deplin acord cu perioada, toată lumea face surprize. Nu că apropiaţii, destinatarii surprizelor, nu ar şti. Dar este un joc, o convenţie tacită – unii fac surprize, ceilalţi se prefac surprinşi. Dar vai, ce surpriză mi-ai făcut ca mi-ai cumpărat ceva în luna cadourilor. Nu ma aşteptam! Şi ca să vezi coincidenţă, este Craciuniul. Vai, dar cu atât mai surprinzător este faptul că primeşti un cadou de Craciun. Nu?

Nu imi plac surprizele si basta! Eu sunt de parere ca un cadou, daca tot il faci, trebuie declarat, eventual trebuie sa vorbesti cu persoana caria ii faci cadou, sa afli daca are nevoie de ceea ce vrei sa cumperi. Mult mai util gasesc un cadou „pregatit” in prealabil, decat unul cumparat la ghici. In plus, cadoul cumparat la sigur, in mod cert va fi mult mai util decat surpriza. Vei sti sigur ca bluza pe care ai cumparat-o va fi purtata, robotul de bucatarie va fi folosit, cafeaua va fi bauta sau dildo-ul utilizat intens.

Cat de penibil este sa faci o investitie de 500 RON intr-un robot de bucatarie si sa afli ulterior ca persoana careia ii faci cadou un astfel de obiect are deja unul. Si ghici ce? Robotul de bucatarie pe care deja il detine este si un pic mai performant decat no name-ul cumparat de tine. Cat de penibil este ca bluza pe care i-ai cumparat-o sa nu fie imbracata niciodata? Cat de urat este sa afli ca persoana in cauza nu bea niciodata cafea, iar tu tocmai ai cumparat un pachet de 220RON. Este jenant, este penibil, este jenibil.

Si treaba asta cu surprizele nu este dureroasa doar pentru tine, cel care ofera. Este la fel de stanjenitoare si pentru cel care primeste. Schimbam rolurile: tu primesti o camasa de culoarea niciodata n-o sa port asa ceva, primesti un tablou cu doamne ce urat arata, sau un aparat de barbierit cand tu cu doua zile in urma tocmai ti-ai permis unul putin mai performat. Ce e de facut? Te prefaci surprins. De fapt nici nu trebuie sa te prefaci, pentru ca esti deja surprins. Esti foarte surprins, dar intr-un mod cat se poate de negativ. Vai ce camasa tare! dar nu o voi purta niciodata. Vai, ce tablou frumos! dar nu are ce cauta la mine pe perete. Vai, ce aparat de ras interesant! dar am deja unul mai bun.

Evitam toata aceasta scamatorie eliminand elementul surpriza. Vrei sa faci un cadou cuiva? Foarte bine! Intrebi, te interesezi, ii ceri parerea, el se exprima, iar tu te conformezi. Si toata lumea va fi fericita. Tu pentru ca ai oferit exact ceea ce trebuia, el pentru ca a primit exact ceea ce isi dorea. Castig-castig si toata lumea merge acasa fericita.Când ești mort nu te mai doare nimic, mai greu este pentru cei din jurul tău. La fel este și când ești prost. [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Surprinde-mă şi-ntreaba-mă ce vreau!

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
decembrie 22, 2011

Etichete: , ,
  • :) cica in mod normal, ar trebui sa stii ceva despre persoana caruia te-ai gandit sa-i faci un cadou si astfel nu ar mai trebui sa intrebi. Suna aiurea sa-i spui cuiva ce cadou sa-ti ia (elimini sentimentul din actul in sine). Eu cred ca inainte de surpriza, altceva e mult mai deranjant in toata chestia cu cadourile si anume ipocrizia. Adica tu nu prea te ai bine cu persoana respectiva, dar nah, ii faci un cadou cat de cat. De ce sa nu faci cadouri in concordanta cu ce simti. O invidiezi, O urasti sau iti e indiferenta persoana respectiva atunci ii faci un cadou pe masura :) iar daca o iubesti, o stimezi, o apreciezi, iarasi… un cadou pe masura :)

  • Pai, persoanele apropiate de regula le cunosti destul de bine incat sa stii ce le place sau ce au nevoie. Eu ador surprizele placute. Celelalte, nu. Dar cand stiu ce voi primi sau sunt intrebata ce vreau, se duce cel putin jumatate din farmec.

  • Ce sa zic, ai si nu ai dreptate – iar afirmatia e vizavi strict cu modul meu de raportare la cadouri-surpriza. Deja de 2-3 ani, cand vine vorba de zile de nastere sau alte ocazii in care vrem sa ne facem cadouri, eu si prietenul meu mergem impreuna la cumparaturi si ne cumparam unul altuia chestii (bluze, camasi, aparate foto, boxe etc). Si nu stiu, chiar nu diminueaza din importanta sentimentala/emotionala a cadoului. Lipsa elementului surpriza e inlocuita cu bucuria descoperirii impreuna a cadoului perfect, pentru el sau pentru mine. E minunat! (ex. gasesc ceva carte pe care am cautat-o o vesnicie si ma entuziasmez foarte tare cand o vad pe raft, iar el are ocazia de a-mi oferi ceva ce sigur ma face fericita).

    In schimb, apelez si la cadouri-supriza, insa doar lucrusoare marunte, eventual semnificative. Ex: i-am luat unui prieten un vapor in miniatura deoarece e mega-pasionat de asta, stiu ca nu detine asa ceva, vrea sa se faca inginer maritim sau cum se zice. Nu m-a costat mult, e simbolic. La fel procedez si cu alti apropiati – cadouri mici, semnificative.
    Daca vreau sa investesc o suma mai serioasa si eventual sa iau ceva util, renunt la ideea de surpriza, cred ca oricum intentia il va surprinde placut iar apoi se poate bucura de ceva ce isi chiar dorea. Deci de acord cu tine, aici. Iar faptul ca as da 200ron pe ceva boxute, nu ma opreste sa mai adaug si un micut element surpriza (cum ziceam, ceva micut, cu semnificatie aparte) :) Impaci astfel si utilul si surpriza :)

  • Da, accept ideea expusa de tine, doar ca indiferent de pret, eu procedez cum am expus in scris. Nu sunt pro surprize si nici nu cred ca voi fi :)
    Nu imi plac si basta…

    Eu am primit „un lucru micut” si mai aveam doua astfel de obiecte acasa…trebuia sa ma bucur ? :) M-am prefacut ca sunt incantat dar este stanjenitor.

  • Hihi, nu, nu ,,trebuia” sa te bucuri :) Uite, tie, stiind ca nu iti plac surprizele, nu ti-as oferi pe nepregatite ceva. Cred ca e important sa ne adaptam celui pe care vrem sa il cadorisim :)

  • Sa nu ma intelegi gresit, nu am nimic cu surprizele, ca nu mi s-a intamplat nimic exagerat de neplacut niciodata, doar ca, global privind, situatiile ar putea fi mult mai putin neplacute decat in prezent, daca s-ar evita „surpriza” :)

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.