Filmul şi povestirea lui

Inainte de toate vreau sa va spun ca lumea a inceput sa ma intrebe daca tin post joia…Da, tin post verde! Astazi vorbim despre noi, despre mine, despre tine, despre noi toti. Nu stiu cum sunteti voi dar mie imi place sa citesc, nu stiu daca atat cat citesc eu inseamna mult, dar citesc, citesc in metrou, citesc inainte sa adorm, imi place, ma linisteste, ma odihneste, ma deconecteaza de la aglomeratie, imi place. Acelasi lucru se intampla si cu filmele. Nu stiu daca volumul filmelor pe care le vad pe saptamana ma face un cinefil, dar ma uit constant la filme, imi plac cele cu impact asupra psihicului, indiferent de genul lor. La fel si cu cartile.

Bineinteles ca nu va voi vorbi astazi despre cartile pe care le-am citit sau despre filmele pe care le-am vazut! Daca stau sa ma gandesc, ceea ce voi dezbate astazi are legatura mai mult cu ceea ce nu am citit si nu am vazut decat cu ceea ce am citit sau am vazut…

Frate mie niciodata nu mi-a placut sa mi se povesteasca un film…Cu atat mai putin o carte! Stii cum e? Astepti filmul cateva luni, apare, dar nu ti-l iei de pe torrent pentru ca este de o calitate deplorabila, astepti sa apara la cinema, apare, iti faci rezervarea si astepti…Astept sa imi iau iubita si sa mergem sa rontaim Nachos mare cu doua sosuri, popcorn mediu si apa plata, sa ne asezam cu ochelarii aia mari pe nas si sa ne 3D-uim la „marele film”. Bai nene si nu stiu cum se face, chiar in ziua cu pricina, se gaseste cate un taran care sa imi povesteasca filmul. Si il fac taran pentru ca merita…

Vreau sa spun ca sunt mai multe metode de a povesti un film…nu inghit niciuna dar doream doar sa le aduc in discutie. Cel mai „digerabil” mod de a povesti un film este acela care te intriga, adica da frate, omul care povesteste se pricepe, si iti da cateva elemente, nu iti spune finalul, doar te intriga, parca iti face pofta mai mare de filmul in cauza. Dar nu frate, Nu! Taranul despre care va vorbeam mai devreme incepe direct cu finalul si apoi se lanseaza intr-un monolog halucinant cu care vrea sa faca filmul praf. Si il face…calca in picioare lunile in care ai asteptat, calca in picioare toata bunastarea ta, calca in picioare rezervarea ta, seara ta cu iubita,  Nachos, floricele, ochelarii 3D, tot…

Acelasi lucru se intampla si cu o carte. Cu cartea lucrurile sunt si mai grave, pentru ca daca filmul il mai poti downloada, pe carte dai bani! Si mult mai important este ca pui suflet, abia astepti sa intri in starea aia pe care TU (si numai tu) o consideri potrivita pentru a citi cartea, pentru ca da frate, nu poti sa citesti o carte in orice stare, trebuie sa simti ca esti pregatit sa citesti cartea aia…Si apare taranul, iti face o scurta incursiune printre personaje si ti-a trantit finalul. Tu te blochezi, iti vine sa musti din el, scoti flacari pe nari, dar asta e…Nu ramane decat sa o citesti si sa incerci sa refuzi ceea ce deja stii. Sa te minti, intr-un fel, dar in zadar…Stii ca el va muri, ea se va duce cu fratele lui si asa mai departe, nu mai are niciun farmec…Pacat!

Nu imi place sa mi se povesteasca un film! Asta e clar…OK, il povestim impreuna dupa ce ne asiguram ca l-am vazut amandoi (si eu si tu). Il dezbatem impreuna, asta da! Dupa ce convenim sincer ca si eu si tu am citit cartea, o putem dezbate, da, ii putem descoase ascunzisurile si sensurile. Dar numai atunci! Dupa ce o citim amandoi! [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Dacă tot le știi pe toate, știi și că vrem sa te calcăm în picioare?

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
decembrie 9, 2010

Etichete: , , ,
  • CLAR! Si pe mine ma enerveaza astia care povestesc din film/carte lucruri esentiale ca finalul. Oricum pana la urma conteaza propria interpretare. Am inceput sa-i simt pe astia care povestesc aiurea, si am si o privire fioroasa specifica pentru astfel de ocazii :))

  • Si mie imi place sa le-o tai. Tota chestia asta a pornit de azi, vorbeam cu domnul V azi, despre subiectul de pe blog, pana a aparut zapacita asta si mi-a facut praf o carte…atunci am zis ca asta e, trebuie sa ii pedepsesc! Vai dar nu e vorba ca povestesc finalurile, e vorba ca fac praf tot…ca e film sau carte…varza, adica nu e asa cum am vorbit spre exemplu noi despre carti…sa ne starnim gen „sa vezi cat de tare e”…i-as strivi!

  • Prietena mea cea mai buna era genul care atunci cand vezi cu ea un film pe care ea l-a vazut, incepe si vorbeste si povesteste ce si cum, dar acum s-a mai potolit. Nu imi place sa ma uit la filme despre care am auzit pareri, sau la care am vazut trailerele, cele mai interesante mi se par cele despre care nu stiu nimic, pentru ca exact alea ma tin cel mai tare in suspans. Si la carti la fel, daca ma atrag titlul, si cele cateva randuri de pe spatele cartii e perfect, nu vreau sa stiu nimic mai mult. Din fericire, toate cartile pe care mi le-am cumparat pana acum au fost alegeri bune. Uite, daca nu ai citit inca, iti recomand „Gargui” de Andrew Davidson. Mie mi-a placut mult, atat povestea, cat modul in care e scrisa. :)

  • Da, o stiu, foarte Buna cartea! Legat de filme, cred ca am mai spus eu pe aici, cele mai bune filme sunt cele prezentate de tarani ca fiind proaste :) Doar sa nu ti se povesteasca si finalul.

  • Te pune pe gânduri?