Incursiune temporalo-lingvistică

Dacă e Joi, e voie bună, e Joy. Îmi place să despic firul în patru când miros ceva interesant. În cazul de faţă este vorba despre o vorbă pur românească. Din popor, dacă vrei tu să îi spunem aşa. Românii au multe expresii care să înlocuiască banalul „uimit”. Nu prea se mai poartă construcţii precum rămâi uimit, rămâi uluit sau nu-ţi vine să crezi. Acum la modă sunt expresii ca rămâi interzis, te caci pe tine, îţi cade faţa ş.a.m.d. Cea mai interesantă este însă rămâi prost.

De cele mai multe ori expresia ramai prost acopera situatii in care diferite evenimente iau o turnura total neasteptata. Nu ramai perplex, rămâi prost, pentru ca prost este cu mult mai explicativ (expresiv) fata de perplex sau uimit. Dar nu pe prost vreau sa il analizez pentru ca nu el reprezinta punctul de atractie in aceasta expresie. Vreau sa il dezbat pe acest inofensiv (la prima vedere) rămâi.

Trecutul. Reprezinta notiunea vaga a evenimentelor deja incheiate si acceptate. Ceea ce inseamna ca in trecut sigur ai fost prost. Incontestabil. Pentru ca daca in trecut nu erai prost, expresia se metamorfoza in devii prost. Adica nu ai fost, dar te transformi acum. Dar tu nu devii, ci rămâi prost, ceea ce atrage dupa sine acceptarea faptului ca ai fost prost. Clar, nu?

Prezentul. Este ceea ce se intampla la momentul vorbirii. Acum, acum, acum, cand tu esti prost, iata! De ce? Pentru ca ai ramas prost, asta aflu din expresie. Nu te-ai schimbat. Ai fost prost in trecut (lucru demonstrat) iar acum ai ramas exact asa cum erai si inainte de momentul vorbirii. Prost. Clar si asta?

Viitorul. Putin mai abstract fata de prezent sau de trecut, dar suficient de digerabil, macar ca notiune. Avand in vedere faptul ca ai fost prost in trecut, la momentul prezent esti prost, da-mi voie sa intuiesc faptul ca acest rămâi are implicatii directe si asupra viitorului tau. Nu ai cum sa te mai schimbi, pentru ca expresia este suficient de clara. Rămâi prost, iată: ai fost, esti si vei fi. Vezi ce smechera este limba romana ? Ne bate de ne usuca. [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Nu fi uimit că rămâi prost!

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
august 9, 2012

Etichete: , ,
  • :) Interesantă interpretare. Trebuie să avem grijă și cu expresiile astea, că cine știe la ce concluzii ajungem în urma folosirii lor.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *