La fel de prost ca tine

Astăzi vreau să vorbim tot despre oameni şi despre obiceiurile lor. Vorbim astăzi despre prietenii mei, despre prietenii tăi, despre cum gândesc ei şi mai ales despre cum îşi exprimă ei gândurile. Am auzit de foarte multe ori, prieteni vorbind despre iubitele lor sau prietene vorbind despre iubiţii lor. Şi am nişte obiecţii! Vreau să le dezbatem împreună!

Nu inteleg de ce oamenii, sau macar unii dintre ei, ca sunt tineri, ca sunt batrani, isi vorbesc partenerii foarte urat. Daca vrea cineva sa imi explice, sunt numai urechi! Vreau de la bun inceput sa eficientizam dezbaterea: am sa folosesc genul masculin, dar trebuie sa stiti ca este foarte reala si varianta inversa. Cum se face ca in momentul in care x isi aduce aminte de omul cu care isi imparte viata devine agitat, nervos, se stramba si de cele mai multe ori formularile sale graviteaza in jurul ideii: e proasta, e lenesa, ma cert intr-una cu ea! Pai daca e proasta, inseamna ca prost esti si tu, ca doar aveti ani impreuna. Mie imi este de ajuns o singura ora, sau chiar mai putin, sa-mi dau seama daca un om este prost sau destept. Si nu am puteri supranaturale!

Cum vine asta? Esti impreuna cu domnisoara de trei ani si ti-ai dat seama tocmai acum? Nu, de fapt cei mai multi sustin ca asa a fost intotdeauna ea, parca ar avea ochelari de cal! Pai bine, bine, ea are ochelari de cal, dar fie vorba intre noi, barbatilor nu le place sa stea in casa cu caii. Lor le plac femeile. Femeile destepte chiar. Lasand de-o parte fetisurile bizare pe care unii le au cu caii, vorbim despre oamenii normali. Cum Dracu` se face ca oamenii ajung sa imparta acelasi acoperis patru ani de zile si sa sustina ca relatia de fapt nu mai merge de mult…Daca stau sa ma gandesc, au fost cateva luni la inceput in care ne-am inteles, si de atunci si pana acum o tinem din cearta in cearta….

Mie nu-mi place sa ma cert! Si mai am o problema: eu vad relatia ca un bine comun. Imi place sa cred ca sunt suficient de cinstit incat in momentul in care mi-am dat seama ca cele doua drumuri (al meu si al ei) seamana mai mult cu „Y” decat cu „I”, sa ii strang mana prieteneste si sa ii urez „Drum bun!”. Mie imi place sa cred ca oamenii au o relatie cu cineva de sex opus pentru a-si creste bunastarea. Ma simt bine intr-o relatie, am o relatie! Nu ma simt bine intr-o relatie, stau singur! Simplu! De ce sa stai intr-o relatie de tip „scoatere ochilor”? Esti masochist? Nu ai cu cine sa te certi? Du-te in biserica si asculta Parazitii pe speaker la telefon. O sa ai cu cine sa te certi toata viata!

Revin, ca incepusem sa plec. A iubi nu inseamna a te uita unul la celalalt, a iubi inseamna a privi amandoi in aceeasi directie! (ia, ca v-am dat si citate pentru sms-uri fierbinti in noptile de betie). Ziceam ca revenim si revenim: am incercat sa aflu „pe teren” de ce aleg unii sa isi transforme tineretea in calvar si cele mai dese raspunsuri se invarteau in jurul aceleiasi idei: Nu pot sa o las ma, deja ma stiu cu ai ei, suntem impreuna de 3-4 ani. Facem si nunta la anul! Mama! Sincer va spun ca ii compatimesc pe acesti oameni care nu au curajul sa-si faca viata mai frumoasa. Imi vine sa ii bat. [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!] Un bun prieten avea o vorba:

Morala: Nu mănâncă? Nu-i mai da!

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
octombrie 6, 2011

Etichete: , ,
  • Sa stii ca si eu prietei care procedeaza la fel, chiar nu ii inteleg. Cred ca se simt frustrati de ceva, si atunci cand partenerul nu este de fata il barfesc, pentru ca supa parerea mea, se simt inferiori partenerului, sau acel partener ii face sa se simta asa.

  • Noi am fost doar fete in clasa, in liceu, si m-am saturat de modul in care vorbeau, foarte multe dintre colegele mele, despre prietenii lor…
    Ar fi cateva explicatii. Una dintre ele e nevoia de a te simti important. Injosindu-l pe cel de langa tine, caruia ii cunosti cel mai bine defectele si slabiciunile, poate, la ceva nivel, te simti tu mai ok. Daca el e prost, e prin comparatie cu tine in primul rand. Pacat ca oamenii nu isi dau seama cat de stupid e sa faci asta.

  • In afara de utilitatea psihodinamica de tip secundar descrisa mai sus, poate e doar un dezechilibru biochimic cauzat de toleranta la dopamina, care nu-si mai face acelasi efect ca prima oara, cand te-a orbit ca primul hit de crack-cocaina, sau, in cazul relatiilor de mai lunga durata, de scaderea nivelului de oxitocina care contribuie la atasament.

    http://articles.cnn.com/2007-02-14/health/love.science_1_scans-caudate-amygdala?_s=PM:HEALTH

    http://en.wikipedia.org/wiki/Oxytocin

  • Solutia ar fi sa incercam sa ne pastram oxitocina la un nivel ,,acceptabil”… Iar pentru asta e nevoie de un oarecare efort (pe care nu toti sunt dispusi sa il faca), sa aduci mereu noul in relatie, sa nu lasi plictiseala sa se instaleze etc…
    Apoi, conteaza si modul subiectiv in care interpretezi tu, ca om, ceea ce ti se intampla. Atitudinea, cum ar spune unii…

    p.s nu i-as zice ,,dezechilibru” biochimic, caci adaptarea (la eliberarea unui neurotransmitator, la situatii noi) ar duce tocmai la un echilibru dezirabil. Din pacate, functioneaza si in situatiile noi care ne fac placere (initial).
    Important e poate sa stim cum sa ne descurcam cu modul in care corpul nostru se adapteaza, se obisnuieste si cum sa ne ,,stimulam” atasamentul, atractia..

  • Nu, nu este un dezechilibru biochimic…sau cel putin asta ar fi punctul meu de vedere. Este mai degrama un dezechilibru psihic. Este „inception”-ul ala bolnav. Se instaleaza samanta ideii ca meriti mai mult, ca partenera iti ofera prea putin si asa mai depare. Samanta este intretinuta bine, hidratata, se dezvolta, aajungand planta mare, pana incepe sa „dea pe afara”. Atunci incepi sa iti impartasesti gandurile cu apropiatii, ulterior cu prietenii siintr-un final cu oricine…

    • adevarat graiesti…l-am suportat zic eu, sa imi zica saru’mana ca nici dracu nu-l tinea, dar nici pe mine cu caracterul meu schimbator si dezorganizat(ma refer la momentul in care am realizat ca si eu sunt plina de defacte)…de buni ce suntem suntem victime chipurile, dar de fapt ne complacem ca sa fim in rand cu lumea ca singuri ne-am suporta mult mai greu…nu crezi?
      Am zis toate astea ptr ca si eu mai am obiceiul de a ma supraestima si de a-mi subestima partenerul…dar reanalizez si deduc ca de fapt pe el il vreau si pe el il merit…

  • O fi bun modul asta de a gandi?Ori unii dintre noi ne invinovatim prea mult, iar altii refuza sa-si vada lungul nasului si isi denigreaza aproapele.Oricum e greu sa accepti realitatea cruda si mai degraba cineva din exterior care doreste sa priveasca obiectiv situatia va aprecia mai bine decat cei implicati…asa o fi?

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.