Norocul şi mâna ta

Viaţa mi-a oferit pănă acum de toate. Şi bune şi mai ales rele. Cunoşti sentimentul acela când ai impresia că lucrurile în sfârşit se desfăşoara normal spre bine, totul merge de la sine iar grijile tale sunt parcă la sute de kilometri depărtare? Ei bine într-un astfel de moment se întâmplă nefăcuta. Se sparge o ţeavă. Cea mai mare bucurie pe care ţi-o poate face destinul. Că se fisurează şi picură nu este o problemă. Dar ce te faci când se rupe şi ţâşneşte apa? Şi este ora 03:00 noaptea. Sau nu eşti acasa. Destinul nu a fost atât de dur cu mine, dar există oameni care-şi petrec timpul liber în această manieră.

Frumoasa introducere am facut-o pentru a pasi nestinghrit din punct de vedere mental pe taramul acesta al sansei si al nesansei. Diferentele intre cele doua concepte inca nu le putem percepe noi, oamenii. Ceea ce putem percepe cu certitudine este faptul ca unii oameni au sansa iar altii sunt complet lipsiti de ea. Am cunoscut oameni care traiau exclusiv din castiguri, cum am cunoscut oameni care au pierdut aproape totul intr-o secunda nefasta. Gurile rele numesc asta ghinion, dar eu stiu ca nu exista (nu, nu, nu!).

Ma fascineaza modalitatea in care oamenii sustin ca norocul ți-l faci cu mâna ta. Si cam ce-ar fi trebuit sa faca un nene care se intorcea agale (usor pilit) cu vaca de pe islaz? Cum ar fi putut evita el care mergea alaturi de vaca sa, perfect regulamentar pe trotuar, masina care a zburat peste sant si a aterizat peste o parte din el si peste vaca intreaga? Cam cate Tatal Nostru ar fi trebuit sa spuna in fiecare seara astfel incat inocenta vaca sa scape cu viata? Pentru ca nu a scapat. El a scapat, dar vaca n-a avut nicio sansa. In strafundul esentei acestei constructii, norocul ți-l faci cu mâna ta, aflam un lucru adevarat. E vina ta, ca mergeai pe trotuar la ora x in satul y cu vaca z. Cert!

Tot cu mana lor si-au facut-o si fotbalistii peste care au cazut tribunele in momentul bucuriei de dupa gol. De ce au dat gol? Tot cu mana lor si-au facut norocul si cei aflati pe Titanic, pana la urma. Cam cum isi poate face omul norocul cu mana lui? Exista vreo reteta care sa te conduca la realizarea unui noroc mare si des? Daca da, da-mi un forward, te rog. Am intalnit oameni care au predat coli albe la examene si au avut norocul fantastic de a primi 10 pe lucrare. De ce? Pentru ca lucrarea s-a pierdut, iar 10-le vine din oficiu in astfel de situatii. Cam ce au facut cu mana lor oamenii astia, ca as dori sa le copiez si eu miscarile mainilor. [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Norocul este excepţia, nu regula jocului.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
decembrie 13, 2012

Etichete: , ,
  • Clar că dogma „norocul ţi-l faci cu mâna ta” se referă la cu totul altfel de situaţii, dar aia cu pierdutul lucrării albe mi se pare o gogoaşă. Gogoaşă din partea celor care „pierd” astfel de lucrări.

  • Ideea era că norocul ți-l faci cu mâna ta, nu ghinionul. În primele exemple numai de noroc nu poate fi vorba, iar în cel cu lucrarea pierdută avem de a face în mod clar cu o mânărie :)În concluzie, doar când vorbim despre noroc ne asumăm meritele; când avem ghinion, răspunzătoare e karma.

    • Foarte corect. Dar cand functionezi pe principiul ca nu exista ghinion, norocul poate fi privit din multe unghiuri.
      In fond, el poate fi privit din multe unghiuri si in mod obisnuit, fara conditii speciale.
      :)

  • Pai nu cred ca se poate nega ca exista si hazard total aleator, chiar daca mai totul e deja pre-determinat de diverse conditii uneori chiar direct cauzale. E o chestie statistica si eu nu ma pun cu matematica pt ca, fiind tufa la ea, o respect destul de mult.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *