Românii şi protestul

Da, da, da, e iarasi Joi, e Joy! In timp ce pensionarii isi dau foc in fata parlamentului, somerii se urca pe stalpi amenintand ca se arunca, noi ne bucuram. Nu ne bucuram pentru ca unii protesteaza extrem, ne bucuram pentru ca  Joi. Simplu. Astazi vreau sa dezbatem subiectul protestului. Romanii nu stiu sa protesteze. Am sa va spun si de ce cred eu asta.

Din punctul meu de vedere, protestul ar trebui sa insemne altceva. Romanii recurg la actiuni extreme, dar fara nicio finalitate. Asa cum precizam, isi dau foc, se urca pe stalpi, se aduna ca oile pe la Victoriei, toate actiunile avand mai mult sau mai putin lagatura cu politica. Nu am absolut nimic cu nimeni, dar nu asa ar trebui sa protestam. Daca suntem nemultumiti, ar trebui sa ne schimbam mentalitatea. Oricine ar vrea sa schimbe ceva in tara asta, ar trebui sa se gandeasca la un protest „ferit de ochii lumii„. Cum facem asta?

Simplu. Nu ne mai asteptam sa ni se intinda „atentie” cand ne facem treaba. Nu ar trebui sa intimdem noi „atentii” dupa ce ne consulta un doctor. Noi protestam, ne aratam public nemultumiti de sistem, dar alimentam acest mecanism bolnav. Facem parte cu voia noastra din acest monstru invizibil care ne toaca incet-incet. Noi dam spaga pe unde apucam (doctori, politisti, mecanici etc.) dar cu proxima ocazie ne plangem de mama focului ca toata lumea vrea spaga. Stai putin, ca noi incurajam treaba asta cu varf si indesat!

Ne place sa ne plangem ca e mizerie peste tot, dar cu proxima ocazie aruncam tigara fix pe trotuar, aruncam ambalajele ciocolatei mancate fix pe trotuar, iar cand traversam ghici pe unde trecem? Nu nu pe trotuar ci fix pe iarba aia care mai are si un insemn cu „Nu calcati iarba!„. De ce nu avem si noi o tara curata? Pai sa vedem…pentru ca nu vrem? Suficient de adevarat, zic eu. Ne plangem mereu ca lucrurile sunt facute de mantuiala, dar cand suntem pusi in fata faptului, cand trebuie noi sa facem ceva, orice, facem „de ochii lumii„, sa terminam repede. Cu ce suntem noi mai presus? Cam cu nimic…

Ne intrebam adesea de ce minoritatile se apara intre ele. Tiganul sare pentru tigan, ungurul sare pentru ungur, romanul nu sare pentru roman. Noi daca vedem ca in autobuz o domnisoara are o mana necunoscuta si maronie in geanta, nu facem nimic. De ce sa ma bag eu in scandal, nu e treaba mea! Daca in statia de autobuz un roman ia bataie de la oricine, toata lumea sta si se uita. De ce sa ma bag eu, nu e treaba mea! Orice s-ar intampla, trecem impasibili pe langa, nu ne bagam, ca nu e treaba noastra. Cam la asta se reduce, in mare, atitudinea noastra: nu ma bag, nu e treaba mea. Suntem niste lasi, niste ingamfati si nu vedem decat paiul din ochiul altora.

Ce ne mai place sa spunem despre X ca fura, despre Y ca delapideaza, despre Z ca are afaceri murdare, dar ajunsi in ipostaza de a insela statul, o facem fara sa clipim. Nenorocitii aia de la etajul 5 s-au imbogatit furand si nu se mai satura, de-aia nu merge treaba in Romania, dar voi stati 5 insi intr-un apartament si sunteti trecuti doar 2, ca e intretinerea mai mica….Am dreptate? Am!

Morala: Paiul din ochiul altuia e mult mai mare decat barba de pe nasul tau.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
iunie 9, 2011

Etichete: , ,
  • De mult eu tot incerc sa zic ca este vorba de educatie, de mentalitate; trebuie sa ne schimbam stilul. Dar este greu sa faci asat cu o tara intreaga. Aici trebuie sa intervina mass-media, ori, mass-media, stim cum e.

  • Este vorba despre mentalitate, da. Insa nu asta este problema, ci faptul ca si cei cu mentalitate buna se plafoneaza si devin ignoranti, exact ca cei pe care ii critica….

    Revolutia trebuie sa vina din interior, din suflet :)

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.