Ieri mi-am propus ca azi să funcționez cu foarte puțin combustibil. Să nu-mi pese şi să nu mă enervez deloc. Să fiu calm, răbdător şi atent doar la ce mi se pare mie important. Şi mai calm, şi mai atent. Azi îmi doresc să pot să nu mă las influențat de nimic din exterior. Cu o singură excepție. Am permis Soarelui să mă determine să zâmbesc, dimineață, atunci când am ieșit din casă. Azi am râs
Timpul a început să existe fix din milionimea de milionime de miime de secundă când s-a declanșat BIG Bang-ul. Sună destul de încâlcit dar cam asta este realitatea. Pe care o acceptăm, că vrem sau că nu vrem. Niciodată nu prea am putut să înțeleg timpul prea bine. Poate din simplul motiv că în școală, la fizică (singura materie care implica studiul cu timpul) timpul era reprezentat liniar. Ca un segment. De aici până aici
Timpul este rezultatul expansiunii universului însuși. Dar ce se întâmplă când universul îşi termină expansiunea iar timpul se inversează? Care ar fi natura timpului? Dacă teoria corzilor e corectă, timpul are nouă dimensiuni spațiale şi una temporală. Ne putem imagina că la început toate dimensiunile erau amestecate, iar în timpul BigBang-ului, trei dimensiuni spațiale, cunoscute ca înălţime, laţime şi adâncime, şi o dimensiune temporală, cunoscută noua drept timp, s-au propagat. Celelalte şase sunt în continuare