Coelho – Zahir – relaţia modernă

Carte7Comentarii

Ești aici:··Coelho – Zahir – relaţia modernă

– Când aveam 15 ani, eram innebunită să descopăr sexul. Dar era un păcat, era interzis. Nu puteam să înţeleg de ce era un păcat: tu poţi? Poţi să îmi spui de ce toate religiile, în toate colţurile acestei lumi, consideră sexul ca pe un lucru interzis – chiar religiile si culturile cele mai primitive?

– Ai atins un subiect foarte delicat. De ce crezi că e interzis sexul? întreb eu.

– Din cauza hranei, spune ea.

– A hranei?

Ea incearca sa ma lamureasca:

– Acum mii de ani, triburile erau nomade, faceau dragoste liber, aveau multi copii, si cu cat mai numeros era un trib, cu atat riscul de a disparea era mai mare – oamenii se luptau intre ei pentru hrana, ucideau copii, apoi femeile. Supravietuiau doar cei puternici, dar toti erau barbati. Iar barbatii, fara femei, nu pot perpetua specia. Atunci cineva, vazand ce se intampla in tribul vecin, s-a gandit sa-si salveze tribul de la o asemenea soarta. A inventat o poveste: Zeii le interziceau barbatilor sa faca dragoste cu toate femeile. Se puteau culca doar cu una, maxim cu doua. Unii barbati erau impotenti, unele femei erau sterile, cu toate acestea nimanui nu ii era permis sa isi schimbe partenerul.

Ea continua:

Toti l-au crezut, pentru ca omul care le vorbea in numele zeilor era adesea deosebit – avea o deformare fizica, o boala care provoca convulsii, un dar special, o particularitate care-l diferentia de ceilalti – si asa au aparut primii conducatori. In cativa ani tribul a devenit mai puternic: suficient de multi barbati incat sa ii hraneasca pe toti, destule femei capabile sa nasca copii sanatosi care cu timpul aveau sa sporeasca numarul vanatorilor si femeilor fertile. Stii care este placerea cea mai mare a femeii intr-o casatorie? intreaba ea.

-Sexul! raspund eu.

-Gresit: sa puna mancarea pe masa. Sa-si vada barbatul mancand. Este momentul de glorie al femeii, care-si petrece toata ziua gandindu-se la cina. Iar asta a aparut, probabil, din cauza vreunei legende pierdute in negura timpului – despre teama de foamete, spectrul disparitiei speciei, lupta pentru supravietuire.

[P. Coelho – Zahir]

Morala: Sexul ca sexul, dar mâncarea?

7 gânduri despre „Coelho – Zahir – relaţia modernă”

  1. Las-o asa :)

    Era vorba de o chestiune etichetata „trupeste”, care de fapt este mai mult „morala”. O diferenta abisala intre ceea ce scriam eu si ceea ce judecai tu :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus