Cloud Atlas. Un film adevărat

Filme7Comentarii

Ești aici:··Cloud Atlas. Un film adevărat

Probabil cel mai bun film pe care l-am văzut în ultima vreme. Nu o spun pentru că filmul aduce elemente noi asupra cărora nu am cugetat niciodată; nici pentru că efectele speciale m-au dat pe spate, cum am mai auzit. O spun pentru că mi-a plăcut punerea în scenă. O garnitură de actori desăvârșiți care interpretează aceeași partitură în vremuri diferite. Este un film și despre dragoste. Nu de dragoste, despre dragoste. Dragostea văzută ca un fenomen natural care trebuie introdus în orice ecuație matematică sau filosofică. Dragostea reprezintă singurul sentiment care poate influența destinul omului sau al omenirii într-o secundă. Nu puterea, nici banii, niciun alt factor extern.

Pe lângă dragoste în esența ei, pe lângă legăturile dintre suflete, filmul m-a dus cu gândul la karmă. Cumva, am înțeles mai bine cum funcționează mecanismul și cum se plătește karma, în timpuri și vieți diferite. Am auzit voci care compară Cloud Atlas cu Matrix. Mi se pare o comparație deplasată, chiar dacă Mr Smith își face apariția în fiecare plan temporar. Matrix este un alt fel de filosofie, construită pe un viitor posibil într-o realitate posibilă. Cloud Atlas este filosofia trecutului, a prezentului și a viitorului. Dacă îți place să-ți pui întrebări inedite, trebuie să vezi Cloud Atlas. Dacă îți plac filmele cu lacrimi inedite, nu ai de ce să îl vezi. O să ți se pară sec și lung. Revelația din Cloud Atalas poate fi exprimata doar din punct de vedere regizoral. Mai multe filme într-unul singur. Același sentiment dezbătut în planuri temporale diferite.

Acțiunea întreagă poate fi înțeleasă profund atunci când ne gândim la Karma sau la Dharma. Filmul pune în scenă foarte bine metoda prin care sufletul se reîntoarce pe pământ, în timpuri diferite, pentru a-ți plăti datoriile, dar mai ales pentru a învăța lecțiile.

Mie mi-a plăcut foarte mult și ți-l recomand cu căldură. Pentru mine, a fost un film de 10 din 10.

Corpul moare, dar sufletul are viață veșnică.

7 gânduri despre „Cloud Atlas. Un film adevărat”

  1. Eu am vazut trailerul si am tras concluzia ca este despre dragoste dar este o prezentare filozofica si metaforic-poetica a acestui subiect, asa ca eu mi-am dat seama ca efectiv nu voi rezista la o prelegere de 2 1/2 ore tinuta intr-un asemenea vocabular cu adevarat abstract, pt ca pur si simplu m-ar apuca durerea de cap, si mi-ar pieri si cheful de a ma mai gandi la dragoste sau de a o resimti. Dar la nivel principial eu sunt total pro-abordarea acestui subiect ff important pt omenire (plus natura) efectiv in orice maniera si din orice perspectiva posibila, atat teoretica cat si practica, inclusiv artistica, academica sau nu, stiintific aplicata sau nu, teologica, etc, etc, numai ca eu personal am o afinitate deosebit de scazuta pt genul literar poezie + am un vocabular si o aptitudine de intelegere filozofica ff redusa.

    1. Nu stiu de ce afirmi atat de des faptul ca ai un vocabular redus. Ti-o spun cu sinceritate, ai un vocabulat cu mult mai bogat fata de 85% dintre cunoscutii mei. Tragi tu singur concluziile, pentru ca nu are sens sa ti le etalez eu :)

      Da, filmul nu este pentru oricine, dar nu o spun intr-o maniera rautacioasa. Pur si simplu sunt oameni cu deschidere mai mare catre anumite subiecte, si oameni cu o deschidere mai mica. Mie mi-a placut, dar Ioanei, spre exemplu nu i s-a parut asa de tare. Citez: Mr. Nobody este de 10 ori mai bun. Asa a zis in prima secunda dupa ce s-a terminat filmul, in timp ce eu eram mega-entuziasmat de film.

    2. Eu am vocabular ff redus la utilizat si inteles concepte abstracte + la inteles metafore. Sunt totodata afon la ritmuri si diverse tonuri muzicale. Cred ca asta este explicatia simpla de ce pur si simplu eu nu m-am putut apropia vreodata prea mult de poezie, decat daca e vreuna pe care sa o pot vizualiza la nivel de imagine efectiv tehnic-schematica usor inteligibila, (adica de nivel de parghie simpla, sau cel mult un motor simplu de masina de la 1920, nu de motor de avion cu reactie sau mai stiu e ce chestii din astea) + daca e si colorat frumos, asa ordonat, de ex rosu pt firul care e periculos, si albastru pt firul care nu e periculos, plus/ minus galben si chiar si o culoare compusa, de ex verde pt asortare si distractie la nivel decorativ general, chiar si posibil sub o forma de floricica, plus totul pe fond alb sau cel mult bej deschis, efectiv cum mi se par unele poezii de Marin Sorescu intelese si apreciate la nivelul meu, (ca altii le pot aprecia si la nivel de tapiserie medievala sau cine stie ce unicat artizanal artistic + chiar ca probabil ca si SUNT, dar era vorba de cum pot eu aprecia poezia) !

    3. Iar daca e si FILM, trebuie neaparat sa contina si o actiune bazata pe o poveste de tip teatru de papusi, ca altfel daca e cu imagini asa mai fluide mai tot timpul, zau daca mai inteleg ceva, ba chiar ma apuca si ameteala ! Eu recunosc sincer ca nici trailerul de la Cloud Atlas nu am reusit sa-l vad pe tot, desi am putut aprecia din prima 1/2 ca e ceva deosebit, dar efectiv nu va fi posibil sa rezist eu la 2 1/2 ore de asa ceva. Mi s-a parut si un pic si ca atunci cand ma jucam cu acele caleidoscoape, tuburile alea in care te uiti si vezi mereu alte forme. E cu adevarat fascinant cateva minute, plus gandul ca mereu va fi o alta forma, plus e si placut de surprinzator, si mie mi-a placut asa ceva, dar dupa cateva minute nu mai rezistam, si treceam la masinute !

    4. Dar dragostea sa stii ca nu este un concept abstract :))

      Glumeam. Am inteles ce spui, m-am prins de prima data ca pur si simplu nu te atrag elementele profunde semi-abstracte sau filosofice. Unele ditnre ele.

  2. Probabil cele mai relevante randuri scrise despre film pe care le-am citit pana acum. Nu stiu, eu am un fel de ,,problema”: nu reusesc sa scriu despre lucrurile care imi plac foarte mult, parca raman fara cuvinte (cred ca asta e si ideea, deci e de bine), iar daca incerc totusi sa pun in cuvinte, am impresia ca e fals tare (caci nu se pliaza pe ce e de fapt prin capul si sufletul meu).
    Zic asta pentru ca imi dau seama ca foarte rar am scris despre filme sau carti care mi-au placut mult de tot (care au ajuns intr-un fel de ,,top” al meu). Poate daca as scrie imediat dupa… dar ar iesi foarte subiectiv totul (mai subiectiv decat ar fi oricum) :P

    Asa e si cu filmul de fata. Mai adaug doar ca m-a bantuit mult timp linia melodica :) Mi se pare superba si a conectat atat de bine povestile.. As citi cartea :)

    1. Da, si mie mi-a placut muzica foarte mult, dar cuplul de regizori mi-a garantat inca de cand a aparut primul afis ca muzica va fi superba. Niciun film sub numele lor nu m-a dezamagit. Cel putin din punct de vedere muzical.

      Dar Cloud Atlas este o capodopera, cantarind cu unitatile mele de masura. Si cred ca nu numai :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus