Ce ne face să fim Oameni?

Despre oameni știi și accepți faptul că sunt ființe superioare, sociale, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat. Mai cunoști faptul că oamenii se caracterizează prin: postură verticală, libertate totală a mâinilor, finețe în mișcări și creier deosebit de dezvoltat. Aceasta este exact definiția omului, preluată din orice dicționar banal, ceea ce înseamnă că toate aceste trăsături caracterizează orice om, fără excepții. Și pentru că suntem oameni, nu ne ajunge definiția. Dintr-o pornire momentan necunoscută, de-a lungul vremii am încercat să șlefuim până la perfecțiune noțiunea de “a fi om între oameni”.

Toți știu cum să fie oameni fără să se fi gândit vreodata că există o definiție pentru asta, undeva într-o carte. Oamenii știu natural-instinctual să fie oameni exact în măsura în care maimuțele știu să fie maimuțe. Totul se întâmplă atât de firesc încât uneori ne scapă. Ce avem noi – oamenii – și nu au maimuțele? multe, exact! Oamenii au capacitatea de a cântări sau a pune la îndoială totul, maimuțele nu. Creierul nostru deosebit de dezvoltat ne dă ocazia, prin construcție, să cugetăm asupra propriilor gânduri sau fapte. Imposibilitatea maimuțelor de a-și analiza propriile stări mentale sau emoționale, le face maimuțe. Introspecția ne face oameni.

Având capacitatea înnăscută de a ne autoobserva, devenim conștienți de ceea ce suntem, ca întreg. Observându-ne, alegem să fim într-un anume fel. Sau alegem să nu fim într-un anume fel. Alegem, oricum ar fi. Nu doar pe noi ne observăm atent, dar îi observăm activ sau pasiv și pe ceilalți, simțind natural impulsul de a-i imita pe unii sau de a nu face ca alții. Într-un fel, nimeni nu ne învață să ne alegem comportamentele pe care le imităm sau pe care le respingem. O facem natural și testăm pe propria piele rezultatele, iar daca acestea nu sunt satisfăcătoare, ne vom adapta. Capacitatea noastră de a fi perfect adaptați oricărei situații ne face oameni.

În privința propriilor comportamente, putem schimba orice, oricând. Ca urmare a autoobservației, ne putem înlocui orice comportament cu altul, ne putem schimba radical modul în care judecăm sau cântărim lucrurile. Când o maimuță este nemulțumită, devine agresivă. Când un om este nemulțumit, întreg sistemul minte-corp-suflet lucrează pentru a găsi soluții de ieșire din impas. Soluțiile vin de cele mai multe ori ca idei revelatoare, iar ulterior se materializează în schimbarea comportamentelor. Nu e magie, face parte din normalitatea oamenilor. Capacitatea noastră de a fi parte din schimbare ne face oameni.

Printre altele, oamenii suferă; plâng; mint; manipulează; distrug; urăsc; reacționează precum animalele, iar explicațiile lor sunt legate strâns de expresii de tipul “nu mai pot, sunt și eu om!”. Oricare ar fi circumstanțele, a fi om sigur nu înseamnă să clachezi. Nici să distrugi și nici să denaturezi realitatea, sunt sigur! Noi toți suntem aici unde suntem pentru că înaintașii noștri și-au dat seama de aspectele acestea, natural, încă din cele mai vechi timpuri. Capacitatea de a ne asuma faptele și comportamentele proprii ne face oameni.

În oamenii mari e frumoasă și toamna.

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]

  • “Despre oameni știi și accepți faptul că sunt ființe superioare”

    Sincer sa fiu de la o vreme incoace cu cat trece timpu’, cu atat ma conving ca oamenii sunt de fapt opusu’.
    Ce s-a intamplat in ultimele zeci de mii de ani de la Homo Neandertalis incoace in afara de telefoane, cico, avioane si tot tacamu’ e ca am evoluat doar la suprafata.
    E o scena in filmu’ “The Last Witch Hunter” cand stau Vin Dizăl cu Frodo si ii povesteste Chelie Dizăl cum in locu’ ala din New York unde stateau de vorba cand se construia orasu’ au descoperit un mare morman de cadavre de indieni adunate la un loc. Si cand au descoperit ghici ce au facut? Au construit mai departe. Frodo ii zice ca lumea s-a schimbat si Dizăl ii spune ca doar ‘la suprafata’ si cam asa e.
    Inca ne mintim intre noi la greu, ne omoram si in continuare facem cam toate cacaturile pe care le fac maimutele, si cu o rautate pe care n-o sa o intalnesti la animale tocmai pentru motivele enumerate de tine legate de animale – ca n-au awareness sau constiinta depinde cum vrei sa-i zici.
    Doar ca acum ne mintim mai frumos si se numeste diplomatie daca minti frumos.
    Pe la spate ne vorbim cacaturi, ca in fata vrem sa aparam fateta noastra de oameni frumosi si evoluati.

    Suna cam nihilist un pic ce zic p-aici da’ na. Cam asta e bulionu’ in care suntem.
    Mai recent ma amuza ipocrizia si fatarnicia si nu ma mai enerveaza. Cred ca o sa evoluez ca pokemonii in curand ca dudui de intelepciune cateodata.

    Alteori intervin demonii si creieru’ reptilian si imi soptesc cacaturi dubioase pe care ar trebui sa le fac sa ma dau si io Apex Predator (de fapt io sunt Agaricius Supremus si n-am suflet rau da’ se aduna).
    Printre exemple se pot numara combustibil inflamabil pe sub usa noaptea la 3-4 dimineata, cocktailuri distractive in masina, blesteme cu magie neagra – tot noaptea evident in cimitir, taieri ca amintiri ale diverselor membre ale membrilor, samd. Sa-mi bag pl daca duc lipsa de idei intunecate.
    Da’ aleg sa nu le dau curs majoritatii șotiilor pentru ca ma leaga pe viata si tre’ sa ma tin de treaba o vesnicie nu doar o data.
    Plus ca Șotii rimeaza cu Ioti si se intoarce medalia si n-am chef sa stau ferit ca Ioti cu sculamin la mine tot timpu’.

    In fine, am inceput si sa aberez da, na, la plictiseala omu’ gandeste si intre altele vin si ganduri negativo-intunecato-satanico-reptiliano-interesanto-caterinco-combinatorice.

    In rest toate bune. Oamenii, aceste fiinte superioare :)) .

    • Su eu m-am intrebat cat de “superiori” sunt cu adevarat oamenii, avand in background multe idei si chiar articole in care am ridicat in slavi Lebeda, rata salbatica sau Vulturul negru pentru super-capacitatea lor de a ramane monogami sau diferite alte comportamente, aparent superioare celor umane, privite din anume unghiuri.
      Daca intelegem ca gradul de comparatie este facut intre fiintele vii pe care le cunoastem, statistic vorbind omul este superior. Ca-s cazuri multe in care se intampla pe dos, este cat se poate de real.
      “la plictiseala omu’ gandeste” poate fi un punct important care sustine superioritatea :D
      Toate bune!

  • Salut Razvan !
    Ca de obicei temele puse n discutie de tine sunt ofertante….Eu ma consider mult prea ignorant sa mi raspund punctual la intrebare….dar cumva pt ca am avut legatura cu tot felul de animale , as putea spune ca tocmai a realiza cat esti de ignorant te face om….Faptul de a constientiza ca nu poti pune de cele mai multe ori punctul pe “l”, ca ti pui intrebari, ca ai cosmaruri si ti faci griji, ca te doare atunci cand…sau daca ranesti…dar si faptul ca minti cum respiri, ca inseli cu zambetul pe buze…..asta nu fac animalele…..Despre emotii…nu stiu ce sa zic…da, eu personal sunt superemotiv, de aia am ales sa fac ceva care nu implica interactiunea cu o masa mare de oameni….insa si animalele au emotii….si ele sufera cand se despart de cineva drag si ele se indragostesc….ele nu pot exprima si nici simula asta….regret si multumesc Cerului ca sunt om !

  • Scuze , uitasem sa mentionez o trasatura importanta….doar oamenii poarta masti,…spusesesi tu odata asta si consimt….Doar oamenii se prezinta ca fiind ceea ce ni sunt , si nu ma refer la spioni…Unii oameni se vad tare urati, tare esuati si si creioneaza si construiesc o imagine ideala n ochii lor…poate doar pt a se simti bine si da, asta e un interes !😵

    • Eu cred ca fix asta este: cugetarea. In momentul in care afli ca ai capacitatea sa (te) cugeti cred ca e clar ca esti de partea oamenilor, oricat de brutal ar suna.
      Nu este o intrebare usoara pentru ca aparent sunt o gramade de aspecte care ne fac sa fim oameni, dar cu cat intri mai adanc, cu atat e mai antrenant.
      Exact cum ai zis, avansam cu tehnologia si aflam ca Elefantii isi plang rudele decesate sau ca albinele au nu stiu ce programari vecine cu atasamentul. Sigur ca e greu sa credem ca animalele cugeta si ele. Pana atunci, cred ca asta ne defineste, cugetarea. Faptul ca punem la indoiala si incercam sa intelegem sau sa aflam ce sau de ce. Altfel, am vazut multe animale in corpuri de om, la fel cum am vazut oameni in corpuri de animale.

  • Lasă un răspuns la jean jean Anulează răspunsul