Implicare și neimplicare. Când și cum?

GânduriNiciun comentariu

Ești aici:··Implicare și neimplicare. Când și cum?

La modul simplist, atunci când îți pasă, te implici. Atunci când te implici, pui suflet. Atunci când pui suflet, ești sincer. În fine, atunci când ești sincer, de cele mai multe ori iese bine. În general, despre oamenii care sunt implicați, crezi că sunt oameni de treabă, săritori. Indiferent de cadrul în care identifici oameni implicați (cărora le pasă), cu sau fără voia ta, mintea emite semnale pozitive cu privire la ei. Atunci când te implici sau îți arăți disponibilitatea cu privire la orice, înseamnă că ajuți, simplist. Așa gândești, e natural. Cumva, oamenii care văd ceva firesc în implicare nu duc lipsă de prieteni. Nici n-au dus vreodată. Pentru că implicarea poate lua fața ajutorului într-o secundă. Însă, atunci când te implici, schimbi situații și odată cu ele oamenii. Cât de corect este să fii implicat? Cum gasim echilibru intre implicare si neimplicare

Una dintre legile universale spune că nu ai voie să afectezi, într-un fel sau altul, nicio ființă, în niciun mod, decât dacă îți cere în mod direct și clar acest lucru. Vorbind despre voie în contextul unei legi universale, n-ar avea sens să diseci valoarea expresiei. Pur și simplu așa merg lucrurile. Simplu și natural. Dacă nimeni nu-ți cere implicare, pe nicio cale, nu o faci. Nu o faci pentru că nu ai dreptul să o faci și nu o faci pentru există risc foarte mare ca acțiunile tale să strice, deși tu crezi că ele construiesc. Deși poate situația în primă fază arată bine. Este foarte posibil ca peste o perioadă mai lungă sau mai scurtă sa afli că acțiunile tale nu numai că nu au ajutat cu nimic, dar au făcut praf ceva care putea fi îndreptat altfel. Cum alegem intre implicare si neimplicare?

Sigur, poți să alegi să te implici, chiar dacă nimeni nu ți-a cerut-o, în cazul în care simți asta. Uneori nu trebuie să auzi efectiv cererea, este suficient să fii apropiat de persoana pentru care urmează să te implicit și să simți că trebuie să faci. Știi că poți, pentru tine nu reprezintă un efort și simți că ceea ce ai putea face ar ajuta mult. Iar pe tine nu te-ar costa mai nimic. Atenție însă. Tot ceea ce urmează să se întâmple după implicarea ta, trebuie asumat. Ai simțit, ai făcut, deși nu ți s-a cerut direct, îți asumi. Așa trebuie să meargă lucrurile, în mod firesc – echilibru intre implicare si neimplicare.

Și totuși, există și posibilitatea naturală să afectezi altă ființă fără ca ea să ți-o ceară. S-o influențezi în orice fel, implicându-te. Cum să nu? Acest lucru este posibil numai atunci când ești nevoit să te protejezi de acțiunile ei. Tot firesc.

O implicare reală este o promisiune facută din suflet faţă de sine, de la care nu te vei da înapoi niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus