Omul, un animal care comunică

Gânduri8Comentarii

Ești aici:··Omul, un animal care comunică

Azi, un om de rând va spune 2250 de cuvinte altor 7 persoane. Vom trimite peste 300 de miliarde de e-mailuri, 19 miliarde de mesaje scrise, toate făcând parte din uriașul mozaic al tiparelor și rațiilor. Omul, spre deosebire de animale, simte nevoia aprigă de comunicare. Și animalele o simt, dar nu așa cum experimentează omul această nevoie. Am inventat o duzină de aparate care să înlesnească procesul de comunicare încât oricine, de aproape oriunde poate comunica în timp real cu altcineva aflat oriunde. Comunicarea este un aspect foarte important în economia tehnologiei.

Putem să judecăm acest lucru din foarte multe puncte de vedere. Setea de comunicare a făcut ca oamenii să inventeze telefonul fix. Să comunice. A descoperit undele radio, a facut fixul mobil. Să comunice.  A adus televizoare-n casele oamenilor, a inventat internetul. Să comunice. Oamenii simt nevoia aprigă să comunice, motiv pentru care funcționează perfect rețeaua de socializare Facebook. Pentru că, pe moment, este un produs care răspunde perfect cerințelor pieței. De la noi. În anumite zone de pe glob oamenii fug de acest produs, pentru ei s-a demodat. Dar piețele sunt diferite, indiferent de modul in care decid să o facă, oamenii comunică. Din ce în ce mai intens.

Nevoia de comunicare nu a rămas însă orientată doar spre comunicarea om-om. Se învestește în fel și fel de telescoape, trimise pe fel și fel de orbite, care telescoape să transmită sau să recepționeze semnale. Vrem să comunicăm și cu alții.  Nu este suficient faptul că orice om poate să comunice cu orice om oricând și oriunde. Comunicarea trebuie să atingă alt nivel. Deși se investesc sume foarte mari, chiar nu este o tragedie! În trecut oamenii sacrificau oameni pentru o comunicare mai bună cu cei care nu locuiau pe Terra. Aveau ritualuri, știi. Ei, ritualurile din prezent sunt mai decente. Cam aceeași idee, exprimată altfel.

Niciun alt animal nu experimentează în halul acesta nevoia de comunicare. Omul este la o distanță considerabilă față de animale. Cel puțin la momentul actual al cunoașterii. Și delfinii comunică, într-un fel sau altul, dar nu cred că dezbat problema existentei lor pe pământ. Sau în apă, cine știe? Comunicarea i-a determinat pe oameni să realizeze tot ce-au realizat pănă acum. Încă din cele mai vechi timpuri cunoscute nouă.

Morala: Oamenii trebuie să comunice.

8 gânduri despre „Omul, un animal care comunică”

  1. Desigur ca aceasta comunicare e ff importanta, si oamenii comunica la niveluri ff complexe unii cu alti spre deosebire de animale sau alte organisme vii, sau chiar cristale, (posibil, habar nu am, e probabil o comunicare inteleasa mai abstract, nu ceva asa de concret), dar parerea mea ca intre oameni, de fapt nu se comunica ff usor sau se comunica numai ff partial, adica, zau daca dintr-un mesaj razbate ceva clar mai mult de 15 % din ce e zis asa la nivel cotidian de ex chiar intre prieteni sau soti, sau chiar la nivel didactic de catre un profesor si un elev !! Iar din mass-media catre public desigur ca vor razbate mai mult imaginile eventual insotite de melodii mai mult decat cuvinte, de aia se si tinde sa se aleaga cuvinte cheie rasunatoare, mai bine zis rezonante cu atentia cuiva, de ex sex, patrie (tata), foc, leagan (natal/mama/copil), arta, pace, dusman (cu numele ala cel mai la indemana in clipa aia, de ex barbar, tatar, turc, etc), la nivel chiar expert, nu doar pe bloguri, ci asa in cuvantari politice si diverse reclame de MULT timp, ba chiar si in arta mai mult sau mai putin comica a unor jurnalisti/scriitori cunoscuti („tatarule !”, „cometa !”, „bulgaroi”, „jidan”/spus uneori si cu afectiune nu numai in deriziune, nu mai zic de altii mult mai putin bine intentionati sau chiar dusi cu pluta ei insisi, majoritatea intelectuali patologic de narcisisti…ca tocmai re-citeam fragmente din Jurnalul lui Mihai Sebastian, in care povestea despre acel profesor universitar contemporan cu el, Nae Ionescu, caruia, in ciuda faptului ca din cand in cand era in stare sa scoata si o lectie coerenta de nivel de profesor universitar autentic, de fapt majoritatea timpului se pare ca chiar ii facea placere sa faca pe desteptul si pe pilosul/bine conectatul fata de niste amarati, sau pe care ii simtea el mai captivi/inferiori fata de el, adica chiar simtea sete de a avea putere asupra altor oameni, si parea chiar parca teleghidat fata de aia pe care putea sa ii manipuleze, mai ales fascinat de uniforme, de granite, tipic nazist la urma urmei, insa de nivel real „de balta” adica se bucura ca facea pe desteptul fata de vreun controlor de bilete de tren si ca reusea sa mearga cu nasul, ceva de nivelul asta, si dorea ca un golan sa il mai admire si aia din anturaj, plus desigur toti aia in uniforma din jur…sorry, dar reiese ff clar din jurnal chestia asta, chiar daca dl Sebastian era MULT mai polticos decat mine, chiar in intimitatea lui fata de sine insusi, scriind acel jurnal, si chiar incerca la fiecare pas sa gaseasca o posibila scuza pt un asemenea caracter, efectiv din bun simt si poate si din dorinta de a fi gentleman, de a fi autentic civilizat, dansul chiar incerca, si a incercat pana in ultima clipa si tot nu reusea)

  2. Faptul ca mesajul ajunge catre putini, este un aspect de luat in seama. Dar posibilitatea ca oamenii, unul cu celalalt sa comunice este reala. Se poate realiza.

    Tehnologia a facilitat aspectul acesta, iar asta este o realitate. Cervetam si dezvoltam chestiuni care sa raspunda nevoilor noastre. In foarte mare si animalele se comporta in sensul asta, dar distanta intre oameni si animale este foarte, foarte mare. Cel putin din punctul acesta de vedere :)

  3. nevoia de comunicare a existat intotdeauna doar ca acum aceasta nevoie trebuie satisfacuta „instant”…
    suntem cu totii in „retea” si nici nu cred ca am supravietui in afara ei…
    cred ca asta face parte din firescul epocii in care traim…
    spre deosebire de animale care comunica semnalandu-si anumite lucruri cu siguranta vitale ,noi comunicam si din placere,mai ales din placere…
    aceasta latura atat de umana,satisfacerea placerilor :)

  4. Da, asta este latura care il defineste intr-un final pe om. Satisfacerea nevoilor/placerilor.
    Si asa cum bine ai zis, de preferabil „instant”.

  5. :) Ai voie cu link, aici nu esti pe sucursala romaneasca NASA.
    Stiu acel workshop, l-am vazut in urma cu cativa ani, l-am si dezbatut, iar 95% dintre ideile expuse mi le-am insusit ca teoreme sau adevaruri incontestabile.

    Stiu foarte multe despre diferentele dintre barbati si femei :)

  6. 300 de miliarde de mailuri / zi? Wow. Da, e o nevoie acută de comunicare. Problema mi se pare a fi faptul că nu prea mai știm să ne și ascultăm unii pe alții (dincolo de a transmite doar mesaje), fapt ce adâncește și mai mult această nevoie…

    1. Da, observam si eu asta la un anumit moment. Si este o tendinta globala.
      Probabil din pricina usurintei cu care oricine poate emite mesaje in prezent. Acum oricine poate fi specialist. Daca imbraci o nenorocire in cuvinte frumoase, desi nenorocirea poate sa fie falsa, multi te vor urma :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus