Când spun adevărat mă refer la sensul de bază al cuvântului. Da, ar putea fi. L-am văzut și m-a impresionat. În ultimii câțiva ani au fost puține filme care să mă miște intens. Vorbind despre idee, nu neapărat despre punere în scenă, îl găsesc mai profund decât Lucy și foarte apropiat de Cloud Atlas. Conceptual, filmul este o operă de artă. Dialogurile sunt parcă desprinse din cărți cu citate celebre, iar povestea este inedită. I Origins este genul de film căruia din când în când îi pun pauză ca să pot rumega corect cele prezentate sau spuse. Se prea poate ca mulți să-l găsească puțin tras de păr, filmul dă senzația că este static, pe alocuri. Recomand răbdare, filmul are foarte multe momente de răscruce care vor uimi.

Fără să vă stric filmul, nu am cum să-l povestesc. Scheletic, povestea este relativ simplă. Ian, un superspecialist în biologie moleculară, este fascinat de ochi. Studiază posibilitatea de a da șoarecilor capacitatea de a distinge culorile. Pe Ian îl fascinează orice ține de ochi, în special de cei umani. De altfel, are o pasiune interesantă: pozează și studiază irisul persoanelor cu care intră în contact. Forma și culoarea irisului este unică, proprie fiecărei persoane în parte. Ușor clișeic, Ian întâlnește întâmplător o tipă mascată, Sofi, cu niște ochi fantastici, pe care îi și pozează. Tipa dispare, iar el rămâne cu fotografiile de un real succes. Devenind fascinat de culoarea lor, pleacă în căutarea doamnei. Nu sună atractiv, dar nu despre dragoste este filmul.

Povestea de dragoste dintre cei doi este mai degrabă un artificiu menit să crească vânzările și noi înțelegem. Ei sunt foarte diferiți. El, omul de știință care crede exclusiv în dovezi și deloc în ideea de Divinitate. Ea, femeia spirituală, care tot ceea ce face are legătură cu Divinitatea și cu încrederea că o șansă la un milion reprezintă o posibilitate de luat în calcul. Ce iese din toate acestea? Viața nu are moarte, iar dacă acest lucru ar putea fi cumva științific dovedit, lumea s-ar schimba într-o secundă. Un film care merită văzut de cel puțin două ori, I Origins, pe care îl recomand cu drag celor deschiși care obișnuiesc să-și pună întrebări.
Pentru mine, a fost un film de 9 din 10.

Oricând o ușă se inchide, alta se deschide. 

Ai aflat? Am scris un roman pe care l-am cifrat. Ofer cheia de acces oricui este dispus să îl parcurgă. Detalii Aici, acum: Astăzi [roman]