Planul profesional

Toată lumea aleargă după job-uri. Unii încep goana încă din timpul facultății, mânați de prietenii mai în vârstă, alții după terminarea ei, mânați de nevoi sau de instinct. Indiferent când se întâmplă, mai devreme sau mai târziu fiecare se va simți prins în labirintul job-urilor. Cunosc puțini oameni carora viața le-a dat o șansă bună, șansă pe care au fructificat-o. Nu vreau să sune negativist, dar am puțini foști colegi care se pot lăuda că s-au regăsit total în job-ul pe care-l prestează. Trist.  Cunosc foarte mulți oameni inteligenți și descurcăreți cărora viața, pe plan profesional, nu le-a zâmbit pănă acum.

Pentru mine, aventura a început imediat după terminarea celor trei ani de facultate. Deși am avut ocazia să învăț și econiomie și marketing, fiind crescut într-un sistem care punea preț mult mai mare pe cifre decât pe cuvinte, am decis că ar fi potrivit să urmez cifrele. Deși îmi plăcea să scriu texte și să fac muzică. Păstrând întotdeauna în suflet pasiunea pentru marketing, reclame, strategii, texte publicitare și mai ales creativitate. După primii trei ani de facultate mi-am adunat toate ideile într-o amplă lucrare de licență pe tema Sloganul publicitar, metafora imaginii de produs.  Făcută de mine, documentată de mine, scrisă literă cu literă. Adică așa cum este firesc.

Nu am avut curajul să exploatez în continuare partea aceasta. Imediat după susținerea licenței, am optat pentru un job în consultanță financiară. Deși a durat doar trei luni, am învățat foarte multe. Am învățat că cel mai bun nu trebuie să fie cel mai bine plătit, am învățat că într-un astfel de job venitul nu este sigur, am învățat că în viață este bine să încerci și să știi când trebuie să renunți la ceva. Printre altele am dedus că laudele pe care le primești nu țin neapărat de foame.  Suna bizar atunci, dar este adevărat și-acum.

Am dat rapid consultanța financiară pe munca într-un sistem bancar. În circa doi ani și jumătate am încercat să mă conving că este cea mai bună alegere, dar nu am reușit. Deși la început mi se părea cel mai tare job, am realizat pe parcurs că munca semi-robotică nu este pentru mine. Îmi era dor de creativitate, și-mi readuceam aminte de muzică.  Mi-am perfecționat însă răbdarea, atenția, am învățat să fiu ordonat și echilibrat, dar mi-am dat seama, destul de greu, că nu sunt făcut pentru asta. Și uite-așa cifrele se îndepărtau tot mai mult de mine, spre sfârșitul perioadei am scos un album muzical, mi-am făcut blog, simțeam că trebuie să ies dintre cifre și să mă dedic schimbării. În viață este bine să încerci și să știi când trebuie să renunți la ceva.

Am dat banca pe turism și vânzări. Îmi place să lucrez cu oamenii, mi-am zis, pot să fac asta! Mi-am descoperit pasiunea pentru vânzări, ceea ce mi-a largit puțin perspectiva asupra vieții. Este foarte interesantă munca în vânzări, mai ales în domeniul turistic. Să vinzi bilete de avion este ceva provocator. Se îmbină multe elemente când vine vorba de vânzare, de a vinde. Creativitatea se împacă foarte bine cu vânzarea, din puncul meu de vedere. Am perspective lărgite, simt că pot să fac aproape orice. Nu programare, asta e sigur, am aflat asta când Andrei Petcu, omul cu pehașpeul, mi-a scris efectiv site-ul. &P}{/>’;:[[][][;..;”l_=”/./^&%^&#%#*())#$^%&#( Acesta este codul php care face ca data să arate așa cum arată. Bunul meu prieten Andrei știe astea. Eu nu am să le pot învăța niciodată. În viață este bine să încerci și să știi când trebuie să renunți la ceva.

În vânzări am învățat că trebuie să fiu echilibrat, să-mi țin nervii sub control, să răd atunci când trebuie să râd, să mă prefac serios atunci când mă pufnește râsul. Uneori le mai amestec, dar asta-i face pe oameni să se simtă oameni și într-un final să cumpere. Pentru că da, trebuie să vinzi. Încă învăț, pentru că domeniul acesta are o aplicabilitate atât de mare. În fond, totul ține de vânzări, de modul în care administrezi veniturile sosite din…exact! vânzări. Îndiferent că vinzi muzică, idei publicitare, bilete de avion, monede străine, carduri bancare sau texte pe blog.  Ca să vorbim despre firme de succes trebuie să vorbim despre, ai ghicit, vânzări de succes. Pe care le putem interpreta sub orice formă. Împortant este să vinzi ceea ce trebuie, așa cum trebuie, atunci când trebuie. Practica însă este zero.

*Articolul este scris ca răspuns provocării lansate de Rudolph, omul care mă ține în permanență conectat cu piața din Norvegia. Cu un alt sistem pe care îl apreciez.

Morala: În viață este bine să încerci și să știi când trebuie să renunți la ceva.

martie 13, 2013

Etichete: , , , , ,
  • morala este mai mult un motto,un slogan,un indemn,un support si asta nu doar pentru tine…
    cred ca o voi adopta si eu :)
    esti o persoana vie si alerta,cel putin asa am simtit/am inteles citind articolul tau,in concluzie mi se pare fireasca alegerea pe care ai ajuns sa o faci incercand si renuntand cand a fost cazul…
    conteaza enorm de mult ca experientele sa insemne acumulare si nu pierdere de timp,acesta este in opinia mea punctul de echilibru…
    sunt sigura ca Rudolph va fi multumit dar cu siguranta nu se va opri aici…la el fanteziile in legatura cu lepsele si nu doar cu lepsele infloresc zilnic :)

  • Mi-ar fi placut sa sune altfel, dar pana acum asa s-a intamplat :)
    Acumulare, exact. Si ulterior practica. Ata ar trebui sa fie cursul firesc.

    Multumit sau nu, ideea esra sa-ti prezinti experienta, vasta sau nu, corecta sau nu :)

  • Incep cu sfarsitul si zic (no disrespect Rudolf) sa ne mai lase astia plecati care fac comparatii si ne prezinta ce au aia prin nord, sud, si mai ales “west”. Stim si noi ca incepand de la o banala plimbare cu taxiul pana la ce bagam in gura, ce punem pe noi, unde locuim si in ce conditii este oarecum incomparabil. Dar sa nu crezi ca vreun model din lumea asta fie el nordic, vestic, estic, whatever -este lipsit de hibe. Respectul pentru viata si pentru individul de rand a disparut de mult din calcului celor care concep aceste modele, piete, sisteme. Toti credem ca aici e greu si altundeva e mai usor… sunt multi cei care au ramas afara doar pentru a trai din ajutorul furnizat de statul respectiv. O sa spuneti ca tot e ceva fata de ajutorul zero primit de statul nostru, dar eu nu consider ca “a reusi” undeva inseamna asta. Cat despre sloganul postarii tale “În viață este bine să încerci și să știi când trebuie să renunți la ceva” -acest lucru este universal valabil si nu se rezuma doar la domeniul job!
    Si da, partea care denota inteligenta particulara a fiecaruia dintre noi este aceea de a profita de cea mai buna sansa a ta. Ocazii de a merge inainte, in sus, sunt la tot pasul. Deabea daca ai folosit resurele tale atat de inteligent incat sa reusesti sa te urci in trenul ACELA, poti spune ca ai fost baiat (fata) destept (desteapta). Si pentru a cobori dintr-un tren nepotrivit tie, ai nevoie de aceeasi cantitate de inteligenta. Si pentru a spune “nu-i de mine” e nevoie tot de curaj.

  • @Razvan: wow ! zau, eu ma chinui inca sa gasesc sa aflu ce poi fi putut eu invata util pt mine personal din munca de functionar, si tu ai raspuns asa de rapid si inca chiar asa cum mi-as fi dorit eu sa stiu sa pot raspunde la aceste intrebari, indiferent de meseria aleasa. Cred ca esti mai tanar decat mine si uite ca am impresia ca ai chiar mai multa experienta profesionala reala, deoarece chiar ai fost in stare sa reflectezi chiar atent si sa alegi ce ti-ar putea fi util pt tine si din campul muncii. Eu am un respect deosebit pt toti oamenii muncii, chiar indiferent de meserie, desi ff rar am auzit eu pe cineva zicand “uite, tocmai din exercitiul meseriei mele/joburilor mele am putut trage si aceste concluzii utile pt mine insumi, asa pt mine ca om, deci si in viata personala”, ci mai curand am auzit multi zicand invers, de ex eu sunt un om asa si asa si am aceasta experienta si pe asta am sa o aplic si in cadrul jobului, sau vreau un job adaptat dupa specificatiile mele, sau chiar omul sfinteste locul, asta am auzit-o de ff multe ori, dar invers mai rar, in sens poate de “locul sfinteste omul”, (desi NU locul geografic sau o anumita companie, ci chiar asa o activitate indeletnicire de tip meserie/profesie/hobby anume), si de aia devenisem curios si mi-am si imaginat aceasta leapsa !

    @Casa cu Nuci: eu personal nu cred ca am prezentat vreodata in mod detaliat “ce au astia din nord”, nici macar turistic nu am prea facut reclama, (si asta poate si pt ca nici norvegienii nu-si prea fac reclama asa ff masiv, la nivel de “natiune”, desi desigur ca isi fac, insa ceva mai selectiv pe grupe target mai specific alese, plus in mod real nu vor sa-si distruga natura cu prea multi turisti care nu se vor conforma obiceiurilor locale, plus nu prea au interese economice pe turism, decat mai periferic si mai punctual, nu prea e dezvoltata industria turismului in felul in care ar fi ea dezvoltata in Spania, de ex, si sunt mai multi factori care au contribuit la asta, unii mai rationali, altii mai putin rationali, unii specific istorici si culturali, unii mai planificati, altii mai putin planificati), ba chiar cred ca e posibil ca eu personal chiar sa o fi dat in petec uneori prin comentariile mele destul de superficiale despre cultura norvegiana, nu mai zic ca am si “masacrat” niste versuri de poeti respectabili cunoscuti (printre care Mihai Eminescu sau bloggerul Loopoo) traducandu-le poeziile in lb norvegiana ! In plus cred ca am scris in destule locuri ca asa numitul “model scandinav” efectiv nu numai ca nu e aplicabil in Romania (nici in alta parte !), si nu are nici in clin nici in maneca cu cultura romana, ba chiar indraznesc sa adaug ca e posibil ca daca el ar fi introdus in Romania sa se creeze fie backlash si o noua revolutie, fie un dezastru si mai mare decat a fost vreodata.

  • @CasacuNuci
    Da, foarte adevarat ce spui.
    Stiu ca din exterior sistemele de afara par nepatate si mai stiu ca de fapt nu sunt. Cata vreme inca nu vreau sa ma mut pe undeva nu ma interesez in amanunt cu privire la “cum e pe la altii”.
    Asa este, este un slogan care se poate aplica la fiecae pas. De cand deschizi ochii si pana ii inchizi. Orice este renuntare, in economie asta se cheama cost marginal :) Face parte din viata.
    Ai dreptate, fiecare judeca prin prisma sistemului in care este EL si doar el implicat. Si este si asta normal pana la urma.

    @Rudolph
    Din cand in cand este bine sa incerci sa-ti raspunzi la intrebarea “ce vreau sa fac?”. Uneori poti sa-ti raspunzi, alte ori nu. Uneori ai ganduri negative cu privire la experienta, din punct de vedere profesional, alte ori vezi doar partile pozitive si incerci sa te perfectionezi aplicand cele invatate. Abia dupa varsta de 40 de ani poti sa socotesti daca a fost sau nu bine, pana la urma. Si am spus o cifra asa, dupa ureche, pentru ca nici asta nu avem cum sa stim cert.

  • Interesant, amplu si la subiect råspunsul tåu la leapså. Si vb. aceea “omul cat tråieste invatzå”, este valabilå in orice situatzie, meserie, scop …

  • @ Ella

    Asa este. Chiar cred cu tarie ca omul cat traieste invata. Important este sa detina capacitatea sa se teleporteze pe drumul care-l conduce la cea mai utila invatatura. Pentru ca degeaba inveti cum se face blatul de pizza sau cum se monteaza o pizza daca tu vrei sa devii avocat :)

  • E important să îți placă și să te regăsești în ceea ce faci pe plan profesional. Până la urmă, reprezintă o bună bucată de timp din viața noastră și dacă nu ne aduce un grad minim de satisfacție, urmările se răsfrâng și asupra celorlalte domenii ale vieții noastre.

    Eu am început să lucrez încă din liceu, part-time, cam pe domeniul înspre care mă îndrept și acum și pe care îmi voi face și lucrarea de licență. (copiii și cum jonglează ei cu realul și imaginarul) :P Mă atrage și îmi place, însă aș vrea să trec la un alt nivel. E foarte bună morala pe care ai enunțat-o. Uneori e bine să știm când să renunțăm și/sau să încercăm ceva nou.

    Bravo ție că ai știut să îți fructifici fiecare experiență și, mai ales, că ai preferat să spui stop acolo unde ai simțit că nu ți-e locul :)

    • Acum nu te gandi ca procesul a fost atat de simplu precum reiese din text. Piata muncii nu este atat de permisiva incat azi sa pleci si maine sa incepi in alta parte. Sunt multe momente, zile, saptamani sau luni in care inghiti in sec strangand din dinti si spunandu-ti in gand ca trebuie sa rasara si Soarele dupa furtuna :)

    • Sunt convins ca nu-ti este si nu cred ca exista om caruia sa nu i se fi intamplat.
      Toate se rezolva mai devreme sau mai tarziu. Indiferent de ipostaza :)

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.