E timpul!

J.O.I.Un comentariu

Ești aici:··E timpul!

Timpul a început să existe fix din milionimea de milionime de miime de secundă când s-a declanșat BIG Bang-ul. Sună destul de încâlcit dar cam asta este realitatea. Pe care o acceptăm, că vrem sau că nu vrem. Niciodată nu prea am putut să înțeleg timpul prea bine. Poate din simplul motiv că în școală, la fizică (singura materie care implica studiul cu timpul) timpul era reprezentat liniar. Ca un segment. De aici până aici și gata. De la T0 până la T1 și cu asta, basta. Dar…

Accept faptul ca timpul a luat nastere atunci, dar ce fac eu cu spatiul? Se spune ca spatiul a luat naștere tot in acelasi moment (fix din milionimea de milionime de miime de secundă când s-a declanșat BIG Bang-ul). Daca accept faptul ca timpul a luat nastere atunci, cu spatiul am cateva probleme. Adica nu prea pot sa-mi reprezint aceasta creare de spatiu. Si nu a fost putin. A fost cam infinit asa. Si cum infinitul nu prea mi-l pot reprezenta (inca), nu prea pot sa-mi imaginez cum s-a creat spatiul asta infinit. Dar daca accept treaba cu timpul trebuie sa o accept si pe aceasta cu spatiul. Accept.

Aceste doua elemente combinate, spatiul si timpul, ma duc cu gandul la altceva: la materie. Ca doar nu credeai ca spatiul despre care vorbeam mai devreme statea asa singur si trist. Gol, si numara secundele care trec, ca vorba aia, exista timpul. Iar cineva trebuia sa il masoare. Nu, nu, nu. In acest spatiu s-a format materia, dupa o apriga lupta cu antimateria. Ultima propozitie reprezinta doar o insiruire de litere pentru mine. Habar nu am cum sa imi eplic antimateria. Este vorba de energii, de echilibrarea lor, plus cu minus, suma lor este intotdeauna zerooo. Poezii. Habar nu am ce este antimateria. Dar o accept si pe asta, pentru ca accept materia. Mi-e mai comod, interactionez cu ea in fiecare secunda. Accept.

Dar de la materie si pana la Galaxie este o cale foarte lunga. Mai lunga decat tipul despre care vorbeam mai devreme. Nu ti se pare ca vorbim cu prea multa usurinta de ani lumina? Ce ma? Planeta aia de la zece milioane de ani lumina? A, planeta aia! Stai putin…tu intelegi anii lumina? Eu nu prea. Recunosc. Dar trebuia sa accept si anii lumina, pentru ca in acesti ani lumina s-au format galaxiile, adica mase de gaze dragule. Materie. Simplu? Nu prea. In alte milioane de ani lumina ceata asta, adica masele de gaze s-au cam intarit si au inceput sa se invarta cam toate la fel. Si cam toate in jurul aceleiasi axe. Rautaciosii denumesc nebunia asta sistem solar. Nu am cum sa nu accept asta. Accept. Dar…

Ce a fost inainte de timp ? Ce era inainte de milionimea de milionime de miime de secundă când s-a declanșat BIG Bang-ul? Am auzit multe pareri, dar niciuna suficient de plauzibila. E Joi? E voie buna! E Joy.

Morala: În natură nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus