Încep să ma gandesc la ea din ce în ce mai des…

J.O.I.2Comentarii

Ești aici:··Încep să ma gandesc la ea din ce în ce mai des…

Nu știu dacă este normal ce mi se întâmplă. În ultimele săptămâni mă comport altfel. Altfel decât credeam eu că e bine. Eram convins că între noi nu se mai poate întâmpla nimic. Dar nimic. Nu mai aveam nimic în comun, nu ne mai lega nimic. Am iubit-o, mi-a plăcut mult. Și nu numai. M-am atașat de ea și trăiam cu impresia că viața mea nu este completă fără ea, ma gandesc la ea.

Știu, e o greșeală, dar așa vedeam eu lucrurile atunci. Resimțeam în fiecare moment din fiecare zi, nevoia atingerii ei. Deși am avut momente în care mi-a trecut prin minte că s-ar putea ca relația noastră să nu fie eternă, nu mă gândeam vreodată că voi putea renunța la ea într-o pocnire de degete. Din momentul în care am realizat că relația cu ea îmi dăunează, totul s-a schimbat. Brusc. Radical. Așa cum se petrec adevăratele schimbări, uneori – ma gandesc la ea.

Am părăsit-o, fără să mă gândesc la urmări, fără să cred că voi suferi sau că mă voi întoarce la ea cu capul plecat, încercând să lipesc ceea ce s-a rupt atunci când am dat cu piciorul. Am scos-o din viața mea fără să îi explic prea multe. Dacă stau să mă gândesc mai bine, nu cred că i-am spus nimic atunci când am decis să rupem relația de tot. A fost ceva natural, venit în urma câtorva momente de luciditate și sinceritate. Oricât de mult o iubeam, oricât de atașat m-aș fi simțit, uneva în străfundul ființei mele simțeam faptul că relația cu ea nu are niciun viitor. Ba mai mult, conștientizam din plin faptul că este ceva toxic, deloc sănătos pentru mintea, corpul și sufletul meu – ma gandesc la ea…

O perioadă îndelungată de timp nu m-am mai gândit la ea. Dar deloc. A dispărut nevoia, a dispărut dorința, a dispărut gestul, totul. După o vreme am realizat că am reușit să o șterg cu totul din mintea mea. Cumva uimit, am acceptat că i-am dat delete, conștient că aceasta este cea mai sănătoasă decizie pe care am luat-o. M-am simțit ca la dentist. Suferi câteva zeci de minute, dar nu vei mai resimți neplăceri o perioadă lungă de timp. Uimitor, am dezvoltat o putere mare cu care am scos-o din viața mea, așa, pur și simplu. Atunci mi-am dat seama că pot să fac orice. Am reușit în câteva secunde să o elimin total, chiar dacă trăiam la un moment dat cu impresia că viața nu se poate trăi altfel decât cu ea – ma gandesc la ea.

M-a bucurat curajul pe care l-am avut. M-a făcut să mă simt bine, recunosc. Dar uite că nu este chiar așa. De zile mă tot gândesc la atingerea ei. Intens. La senzațiile pe care corpul meu le resimțea atunci când ea se afla în preajma mea. Când o aveam. Mi-e dor. Am realizat că atunci când o văd cu altcineva, resimt poftă. Sunt gelos. Simt ghearele dorinței cum mi se înfig tot mai adânc în piele. Gheare care mă determină să mă întorc acolo unde am pus odată punct. Punct, dar ma gandesc la ea.

Așa să fie? așa să fiu? Întind mâna; o ating. E fină; îmi trezește sentimente intense. Mi-e poftă de ea, recunosc. O miros și simt un fior care-mi parcurge tot corpul. O sărut și un val de amintiri îmi înundă mintea. Nu. O pun înapoi în pachet și mă mulțumesc cu gândul că n-o voi mai încerca prea curând. Țigara, țigara, sigur că ea. Mi se mai face dor de ea. Am fost aproape să alunec. Sunt luni de când sunt nefumător și-mi doresc multe altele. La urma urmei, chiar nu miroase așa bine. [Dacă e Joi, e voie bună!]

Dorinţa nu este ceea ce vezi, este ceea ce-ţi imaginezi.

2 gânduri despre „Încep să ma gandesc la ea din ce în ce mai des…”

  1. M-ai pacalit pret de cateva secunde…ha ha! Dar, sa stii ca nu am gresit in ce gandeam. De fapt am asociat o experienta personala si am citit repede , repede, uimita ca cineva a trait ceva atat de asemanator. Si e adevarat, se poate!

  2. Si eu am renuntat la fel de brusc, in urma cu vreo 5 ani de zile.Brusc, nu mi-a venit sa cred ca din prima zi am avut senzatia ca nu mai stiu cum e sa fumez – mi s-a parut fascinant.

    Insa uneori, de 2 3 ori pe an mi se mai face la cerere cate o tigara rulata (din tutun netratat) si e ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. E vorba de vointa, dar sa stii ca nu toti au aceeasi vointa. Cred ca am descoperit secretul tau :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Sus