Nemulţumire

Oamenii sunt genetic structuraţi să facă tot posibilul să le fie bine. Oricine visează să ajungă în vârf. Chiar dacă unii lasă impresia că au abandonat orice speranţă, undeva acolo în sufletul lor tot licăreşte speranţa de mai bine. Indiferent de statut, poziţie, funcţie sau stare materială. Dacă pun sub lupă această goană permanentă pentru îmbunătăţirea condiţiei inevitabil mă duc cu gândul la nemulţumire. Pentru că imposibilitatea omului de a face ceea ce şi-a propus, atrage cu sine sentimentul de nemulţumire. Unii însă îşi fac un stil de viaţă din asta.

Am cunoscuti pe care nu i-am auzit niciodata exprimandu-si multumirea. Stii, genul de om intotdeauna nemultumit. Indiferent de noroc la pariuri sportive, la loto, in viata, in dragoste, in orice domeniu vrei tu, are impresia ca merita mai mult. Daca la pariuri sportive castiga 400 de lei, nu se bucura pentru ei, el se gandeste ca daca punea si alt meci, putea sa castige 900 de lei. La loto daca are un castig de 1500 de lei, nu se bucura de el, se gandeste ca daca in loc de 7 punea 21 putea sa castige 4500 de lei. I-a pus Dumnezeu mana in cap si i-a cumparat mami un Renault, dar lui nu-i place, el si-ar fi dorit Audi. Ireal, dar cotidian.

Aceeasi speta de om, de la primele temperaturi de peste 25 grade incepe sa pufaie ca este prea cald. Transpira mereu, il doare capul de la caldura, gafaie, face ca toate animalele. Nu mai suporta caldura, ce sa mai. Acelasi specimen, de la prima ploaie in octombrie nu mai conteneste: ia uite cum ploua, de doua zile nu se mai opreste. Iar e frig, iar trebuie sa ma imbrac cu 100 de gaine, imi ingheata mainile, ma ud la picioare, frate nu mai suport frigul asta. Pai stai putin, vara este prea cald, iarna este prea frig, primavara nu are cum sa fie mereu. Sau nu aici.

In aceeasi categorie pot sa includ lejer femeile care isi schimba culoarea parului. Blondele cauta toata viata o culoare care sa le arate mai atragatoare. Incearca mov, dar parca nu li se potriveste; roscat este putin prea tipator, dar negru, negru este perfect, fir-ar sa fie! De ce majoritatea blondelor isi doresc sa fie brunete? Cred ca din acelsi motiv pentru care toate brunetele au impresia ca parul negru nu este atragator si atunci il vopsesc. De regula sfarsesc blonde.

Cunosc oameni care au cateva kilograme in plus de la natura si care viseaza sa fie slabi. Desi poate nu fac nimic in sensul asta, visul vietii lor este sa fie slabi. Cat mai slabi cu putinta. In acelasi timp, altii care toata viata au fost slabi, si-ar ceda doua-trei degete de la mana stanga pentru cateva kilograme in plus. Saracii vor sa fie bogati, iar cei bogati regreta vremurile cand nu aveat atat de multi bani. In ultima vreme lucrurile au luat-o razna. Nu uita ca anumiti barbati isi doresc sa fie femei si fac tot posibilul in sensul acesta. La fel de aplicabila este si reciproca. Depasirea conditiei ar trebui sa fie un lucru constructiv, insa daca este scapat de sub control nu face altceva decat sa semene mahnire in suflete.

Morala: Nemulţumirea este rezultatul dureroasei poveri de a cere de la viaţă doar ce vrei tu.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
octombrie 30, 2012

Etichete: , ,
  • Ai perfecta dreptate! Problema este ca suntem cam 99% nemultumiti de realizarile sau limitele noastre – nu sunt date de statistica totusi si sper sa gresesc. Dar stiinta zice ca suntem „constriuti” in asa fel si ca nemultumirea noastra este motorul evolutiei…

  • Totusi nu as baga in oala larga a persoanelor cronic nesatisfacute pe baze de caracter personal, (asa cum mi se pare ca descriai tu majoritatea exemplelor de mai sus), o tulburare reala si serioasa atat de precisa cum este tulburarea de identitate de gen, care este o conditie specifica larg descrisa in literatura de specialitate, apare in cea mai frageda copilarie, cand inca nici personalitatea (caracterul) nici orientarea sexuala nu sunt inca precis conturate, (desi o exista o schita de baza structurala pt dezvoltarea lor ulterioara prezenta acolo pe undeva), care NU trebuie confundata totodata cu nehotararile legate de orientarea sexuala din perioada adolescentei timpurii cand sexualitatea este totusi ceva inca ambiguu si oarecum difuz, sau cu orientarea sexuala a unui adult in general, inclusiv homosexualitatea sau bisexualitatea, nici cu transvestitismul fetishist, (care e dorinta de a te imbraca si machia in rolul sexului opus pt a obtine gratificatie sexuala din asa ceva), si este in mod realist destul de rara, cca estimativ 1 din 60 000 baieti care se simt inauntrul lor fete, si 1 din 100 000 fete care se simt din frageda copilarie inauntrul lor baieti, (desi e greu de estimat statistica pt ca in multe zone ale globului nici nu se vorbeste prea precis despre asta si inca se confunda, mai ales cand e exprimata la adulti, cu orientarea sexuala). Zic asta nu ca o critica la articolul tau, dar tocmai pt ca citeam recent despre situatia din Iran, unde efectiv persoanele care sunt descoperite ca se angajeaza in activitati homosexuale sunt uneori direct indrumate in mod oficial, daca nu chiar direct condamnate la schimbare de sex medico-chirurgicala, ca si cum si-ar dori automat sa fie fete, (sau unii sunt chiar condamnati la moarte).

    • P.S. Totodata, as incerca sa diferentiez intre SPERANTA de mai bine a majoritatii oamenilor lumii sau ASPIRATIA catre mai bine a unor oameni, (preferabil de fapt sa fie cat mai multi, desi poate nu sunt in mod real chiar atat de multi cu acest tip de aspiratie), cu cvasi-nevroza unor carcotasi cronic vaicareti.

    • Inainte de toate, imi permit sa-ti dau un sfat: Incearca sa construiesti fraze mai scurte. Ai obisnuinta nebuna de a exprima foarte multe idei in aceeasi fraza :)

      Nu ii bag pe toti in aceeasi oala, insa asa cum banuiesc eu ca te-am obisnuit, mie-mi place sa generalizez pentru a scoate in evidenta lucrul pe care il dezbat. Nu am spus ca „toti” se incadreaza acolo. Am incercat pe cat posibil sa ma limitez la constructii de tipul „am prieteni”, „am cunostinte” sau „unii oameni”. Ori asta nu inseamna toti :)

      Exemplul cu schimbarea sexului, l-am plantat aici pentru a sublinia tema de baza a articolului: nemultumirea. Si din punctul meu de vedere, schimbarea sexului este o nemultumire ajunsa la extrem. Este strict punctul meu de vedere. Nu trebuie sa fie si al tau :) Fiecare este liber sa creada ce vrea.

      Nu stiu cum vezi tu lumea din nord, ti-am mai zis, dar de aici se vede putin mai altfel :)

    • Eu, in ceea ce priveste oamenii care chiar doresc sa isi schimbe sexul, cred ca am vazut lumea din acelasi punct de vedere mai sus mentionat de cand am interactionat eu personal in Romania cu o persoana de varsta mea din Romania care chiar avea tulburare de identitate de gen reala. Am interactionat si in SUA o data cu o alta persoana care nu avea tulburare de identitate de gen ci tulburare de personalitate generala, care includea si niste idei referitoare la nemultumirea legata de sexul cu care se nascuse, insa acestea nu aparusera in copilarie, ci la o varsta adulta, cand personalitatea lui/ei era deja formata, si asta e altceva, desi teoretic si aceasta persoana ar putea primi eticheta de transsexual daca aceste nemultumiri erau autentic fixe, si nu erau legate de vreo alta boala psihiatrica severa care se poate manifesta prin idei fixe de tip bizar, si daca durau mai mult de 2 ani…plus, probabil ca tot din cauza asta statistica persoanelor cu tulburare de identitate de gen in tarile nordic europeene este curent determinata la 1 din 12 000 barbati si 1 din 30 000 de femei, nu cea mai sus mentionata care este cea de nivel estimativ (dificil de estimat corect) global. In plus, pot mentiona asa anecdotic, daca vine vorba despre diverse influente educative culturale, ca in URSS in anii 60 se stia mai mult, (deci in cadrul unor anumite servicii specializate presupun ca si in Romania, desi desigur ca poate nu la nivel larg popular), decat se stia chiar si in SUA la acea vreme la acelasi nivel de servicii specializate (nu in populatia generala) despre tulburarea de identitate de gen, datorita unui medic endocrinolog numit Aron Belkin, care a decedat relativ recent. Pe mine m-a interesat si am citit desigur mai mult decat populatia generala in legatura cu asta, dar am avut si 2 avantaje reale: am beneficiat si de acces la Internet + am avut oportunitatea reala de a ma intalni eu personal cu medicul din Romania care il sfatuia cu autentica experienta in legatura cu schimbarea de sex pe acel seaman om din Romania cu tulburare de identitate de gen mai sus mentionat si chestia asta chiar cred ca m-a luminat oarecum la cap, ca a fost in stare sa imi explice chestiile astea, (cu acordul tipului respectiv), la un nivel mult mai inteligibil decat e evident ca sunt eu in stare sa le descriu aicea, ca altfel ramaneam la fel de confuz si de prost informat ca mai oricine din oricare parte a lumii din acest moment. Dar mai mult de aia am incercat sa explic aicea, mai mult asa pt ca am avut eu sansa asta sa inteleg, sa invat o chestie, si sunt chiar recunoscator pt asta, era mai mult un omagiu fata de acel medic din Romania cu autentic talent educativ, (care cred ca acum e pensionat), decat fata de orice altceva.

    • Da, uite, eu chiar nu am avut sansa asta, insa trebuie sa recunosc, rautacios sau nu, ca nu prea ma priveste. Daca imi permiti, pentru mine subiectul reprezinta un interes mai mult de forma, decat de fond.

      Inteleg insa ca unii au tulburarile astea din pricina unei dereglari la nivel psihic si asta este intr-adevar o boala. Nu as vrea sa dezvoltam subiectul in acest sens :)

  • Nemultumirea e o arma cu doua taisuri.
    In mainile cui nu trebuie, poate transforma o viata de om intr-un calvar.

    Insa, utilizata intr-un mod constructiv, nemultumirea este, poate, alaturi de curiozitate, cel mai important vector al schimbarii si al evolutiei.

  • Hahah :)) Aproape m-am simtit cand ai zis de culoarea parului. Zic aproape, pentru ca eu jonglez cu ea din curiozitate (si plictiseala uneori), nu din nemultumire :)

    Sincer, ii compatimesc uneori pe oamenii care nu reusesc sa fie multumiti chiar de nimic. Alteori, mi-e o ciuda teribila pe ei, caci multi o duc bine, obiectiv vorbind si raportat la medie. Sigur, trairile subiective sunt si ele reale… si atunci cred ca e trista nemultumirea asta in masa (si nu ma refer aici la nemultumirea aceea productiva, desi as prefera alt termen parca pentru latura aceasta pozitiva, dar ma rog) :)

  • Sa ii spunem constructiva.
    Asa este multi o duc bine, dar acest „dus bine” nu cantareste doar aurul pe care il ai in buzunare, ci si ceea ce ai in suflet. Si atunci nu stiu cat de bine ar trebui s-o duca :)

  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.