The Mission – Cadenza Vagabundos

Pentru că a fost sâmbătă seara și pentru că mi-a fost recomandat ca un eveniment unde se ascultă muzică bună, am fost. Pe mine muzica techno-minimal nu prea ma incanta. O ascult cu placere, dar la un moment dat ma agaseaza, ma plictiseste. Nu sunt un fan al genului, ceea ce înseamnă că nu am să dezbat evenimentul din punct de vedere tehnico-muzical. Am însă o opinie ce ține mai mult de spectacol în sine și de organizare, decât de calitatea muzicii. Cadenza Vagabundos, înțeleg că este o adunătură de DJ care, spun fanii genului, fac muzică bună. Să vedem.

Eu, in calitate de afon in ceea ce priveste acest gen muzical, m-am simtit bine.  Timp de sase ore am asculat muzica asta neintrerupt si am plecat cu o stare perfecta. M-am simtit ca in cluburile din Londra sau Amsterdam si nu glumesc. Multa, foarte multa lume avida de distractie. Era ora 05:00 si parca in loc sa se elibereze, Polivalenta devenea si mai plina. Nu stiu de unde veneau atat de multi oameni si sincer nu mi-as fi inchipuit vreodata ca sunt atat de multi fani ai muzicii electronice in Bucuresti. Si trebuie sa recunosc, am fost la concerte cu muzica Rap, Reggae, Ska, DnB si Electro, avand impresia ca salile sunt pline. Impresie gresita, pentru ca abia aseara am vazut ce inseamna a vinde bilete cu cateva mii in plus fata de locurile din sala. Multi, foarte multi oameni.

Neplacerile de aseara sunt evident legate de cozi. Coada la intrare nu a existat, pentru ca am ajuns relativ devreme, undeva in jurul orei 23:00. Dar. Nu am vazut in viata mea o coada mai lunga ca aceea de la garderoba. Sute de oameni incolaciti pe un culuar ingust. Dupa cele cateva zeci de minute petrecute aici, am facut cunostinta cu coada de la jetoane. Zeci de oameni insetati gata sa-si dea ultimii leuti pe alcool. Dupa ce am luat jetoane, am facut cunostinta cu cea de la bar. Aici nu era o coada in sine, era un puhoi de oameni care isi dadeau coate in speranta ca sfantul alcool le va iriga gatul cat mai rapid. Cu orice pret.

Evident, dupa ce bei, natura isi spune cuvantul. La baie, ceva mai multa lume ca la garderoba. Erau niste copii in fata mea care aveau lacrimi in ochi si vorbeau  cu divinitatea, aoleu, mod, ma pis pe mine, nu mai pot sa tin. Va rog frumos, dau bani, dar lasati-ma sa ma pis. Ii cred, pentru ca fiind muzica foarte buna, stateai inauntru pana in ultimul moment. Dar acestui ultim moment ii adaugai alte 30 de minute de ultime momente pana ajungeai sa stai fata in fata cu domnul WC sau salvatorul pisoar. Odata eliberat, inapoi la bar. Inapoi la coada.

Morala: Omul este vietatea care a transformat aglomerația în distracție.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
noiembrie 18, 2012

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *