A sosit începutul iernii

Sunt convins că ai realizat și tu însă țin neapărat să precizez că a venit iarna. Probabil ai auzit de sute de ori până acum în jurul tău expresia urăsc iarna. Cei mai mulți spun asta doar pentru că este frig. Mie îmi place frigul, cu asta nu am nicio problemă. Este incomod să stai cu atâtea lucruri vestimentare pe tine, dar așa a fost dintotdeauna pe meleagurile acestea și oamenii s-au descurcat fără probleme. Clima a fost aceeași si pentru cei care locuiau in zona Cristian. Asezarea neolitica descoperita in urma cu cateva luni intre Sibiu si Orastie. Se spune ca ar avea 8000 de ani. Nu am nicio problemă cu frigul, dar totuși am început să urăsc iarna.

Am știut că vor cădea primii fulgi de nea imediat cum am auzit primele colinde printre blocuri. Impropriu spus colinde. Acele cete înarmate cu un fel de tobe rudimentare și bețe cu care să le lovească. Cine nu cântă fluieră sau urlă, depinde de calitățile vocale ale fiecăruia. Au venit băieții, a început ninsoarea. Nu am nimic cu tradiția, nu spune nimeni că în Maramureș nu este frumoasă datina, pentru că acolo este vorba de datină. Însă  aici, mai aproape de  Ecuator (să păstrăm nuanța de climă) lucrurile nu prea mai au legatură cu datina. Sau datina s-a transformat în altceva. Gurile rele o numesc cerșeală.

Dacă rândunica, cea mai cunoscută pasăre calatoare vestește primăvara, cetele despre care vorbeam mai devreme au ajuns să vestească iarna. Dacă de mâine n-ar mai exista meteo, m-aș descurca fără probleme doar cititind semnele. Cam cum făceau și strămoșii noștri cu foarte mult timp în urmă. Cei obișnuiți cu iarna, încă de acum 8000 de ani, să zicem. Asta nu mai este datină, este o comedie cu buget redus. Și dacă știu cum apare iarna, pot să-ți ghicesc și când va fi Craciunul, fără să fac uz de calendar. Știi cum?

După bubuielile pe care le aud în ușă și privind pe vizor am impresia că văd un preot. Deschid curios, iar necunoscutul, în secunda doi mă ia în brațe și începe să cânte. Aveam impresia că dau probe la Dansez pentru tine. Sau la Vocea Romanieni și am un partener inedit. L-am oprit cu un politicos Hei, hei, hei, ce se întâmplă? Iar el mi-a replicat semi-tăios Păi cu Crăciunul! Continuă înfuriat: Ce, nu primiți? Mă uitam la el, mă uitam la cel pe care mai devreme mi-l închipuiam cameraman și am răspuns relaxat: Nu, nu primesc, demarând închiderea ușii. În acest timp mi se pare că cineva îmi adresează întrebarea: Păi și de ce-ai mai deschis ușa? M-am gândit că este firesc, răspunzând plictisit: Eram curios cine urma să îmi spargă ușa. Recent am aflat de la administrator că individul nu făcea parte din clerul bisericesc. A se citi ca un pamflet.

Iată cu ce am ajuns să asociez iarna, ca o concluzie. Cu sute de voci care reclamă frigul sau ninsoarea, cu vestitorii iernii care mă hipnotizează de câteva zile la program stabilit și perfect respectat. Și cu Craciunul, ce, nu primesc? Parcă mi-e dor de iernile în care nu aveam nicio problemă cu zăpada. Putea să fie oricât de multă. Și nici cu frigul, deși eram ud până la suspendabili. Colindătorii erau parcă mai sufletiști. Sau mascau foarte bine implicarea. Oamenii îl primeau pe reprezentantul Domnului cu căldură în casă, erau alte vremuri. Dar Vremea s-a încheiat, doamnelor și domnilor.  [Dacă e Joi, e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Ar fi vremea să ne destindem, indiferent de vreme.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
decembrie 20, 2012

Etichete: , , , ,
  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.