Cluburi și baruri: controlul calității

Încăperile sinistre denumite generic baruri sau cluburi se împart în două mari categorii: de fiță și obișnuite. Despre cele obișnuite nu ar fi prea multe lucruri de spus. Cele de fiță însă beneficiază de o atenție sporită din partea populației. Dar care sunt criteriile după care poți încadra un club sau un bar într-una dintre cele două mari categorii. Am și eu prieteni, ai și tu prietenii care populează în mod constant cluburi sau baruri de fiță. Dar oare ce-i determină pe ei să aleagă? Ce îî face reticenți la barurile considerate obișnuite? Pentru a-mi răspunde la întrebarea asta ar trebui să sap mai adânc. Ce anume determină un bar să fie considerat de fiță? Dar un club?

Se spune că un club este de fiță atunci când este vizitat în mod constant de oameni cu bani. Sau de oameni fără bani care ascund foarte bine asta. Însă din punctul meu de vedere aceasta nu este o explicație mulțumitoare. Atmosfera de club nu se întreține întotdeauna cu bani, după cum bine știi. Și atunci de ce un bar este de fiță, iar altul este obișnuit? Gurile rele ar spune că este vorba despre poziție. Cu cât un local este mai aproape de centru, cu atât mai de fiță este. Dar oare așa să fie? Să fie vorba despre servire, despre produse, despre mobilier sau poziție geografică? Sau este ceva ascuns minții muritorilor de rând? Să vedem.

 Cluburile nu prea mă atrag, însă trebuie să recunosc faptul că în baruri mă mai duc. Ceea ce înseamnă că pot să-mi expun judecata în ceea ce le privește. De cele mai multe ori nu mă interesează poziția geografică sau luminile. Nici culoarea pereților și nici numărul redus al articolelor vestimentare ale celor care-ți servesc băuturile. Eu consider că toaleta reprezintă cartea de vizită a unui bar sau a unui club. Din punctul meu de vedere toaleta creionează cel mai bine calitatea unui local. Este ceea ce se află în spatele ușilor închise, dacă vrei.

Am fost în baruri autodeclarate de fiță, unde berea ordinară se vindea la preț de supermarket înmulțit cu cinci.  Unde scaunele erau înlocuite de fotolii de piele. Unde domnișoarele care serveau nu purtau nici sutien și probabil nici indispensabili. Dar unde clientele de fiță alături de clienții de fiță formau o coadă interminabilă pentru a merge la baia comună. O cameră obscură de doi pe doi dotată cu o chiuvetă cameleon pe care timpul a făcut-o din albă gri-verzuie. De cele mai multe ori și WC-ul turcesc are aceeași culoare, pentru că n-ai cum să fii de fiță dacă nu ești asortat, nu? Apa nu se trage pentru că sârma a fost probabil furată de un client de fiță care a considerat că după ce-a plătit o bere cu de conci ori suma corectă merită să se aleagă și el cu ceva.

Săpunul nu se găsește în aceste locuri încă de când angajații au descoperit faptul că poate fi utilizat acasă la ei fără ca patronul să pună întrebări răutăcioase. Aceiași angajați inteligenți au dedus faptul că domnișoarele cliente de fiță sunt dotate cu șervețele scumpe când intră la baie, ceea ce înseamnă că hârtia igienică este inutilă. Așa că au decis că și aceasta poate să lipsească. Și cum uscătorul nu mai funcționează de câțiva ani, la ce bun să fie reparată chiuveta? Dacă ar curge apa la chiuvetă, clienții ar fi nevoiți să se usuce pe mâini ștergându-se pe blugii scumpi, deteriorându-i. Logica orientării către client obligă la nefuncționarea chiuvetei.  Să mai spună cineva că nu știu ei ce înseamna customer care[Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

 Morala: Ambalajul strălucitor poate ascunde boli incurabile.

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
ianuarie 17, 2013

Etichete: , ,
  • cred ca e vorba de oamenii care merg acolo, nu de locatie sau servicii neaparat :) Dar dupa exemplul dat de tine, ma gandesc ca un criteriu bun ar fi toaleta.
    Dar nu prea ma pricep la astfel de clasificari, iar cand vine vorba de cluburi sunt paralela.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *