Lauda de sine

Nu va mai spun ce zi este, pentru ca multi deja stiti. Cei care nu stiu pot arunca priviri incruntate spre calendar. Va spun doar ca e joi, e voie buna. E joy astazi, e fericire  si tot ce include zambete. Dezbaterea de astazi aduce in prim plan o alta tipologie idioata in care se incadreaza oamenii cu sau fara voia lor, cel mai des cu voia lor, probabil. Astazi vorbim despre oamenii laudarosi, despre cei care se lauda in exces.

Niciodata nu am suportat laudarosii. Am cunoscut foarte multi oameni pana acum si sper sa mai am timp sa cunosc si de acum incolo. Nu stiu daca este un skill personal, dar am inceput sa-mi dau seama de firea omului foarte repede. Nici pe prosti nu ii suport, pe ingamfati sau pe lenesi, dar parca pentru laudoresi am sentimente ceva mai puternice (negative). Vorbesc despre cei foarte limitati, care din dorinta de a demonstra lumii ca sunt cel putini egali, dau chifle ordinare.

Din punctul meu de vedere, oamenii astia sunt cei care nu au realizat niciodata ceva notabil si nici nu vor realiza. Sunt oameni care nu au nimic de povestit pentru ca nimic nu este interesant. Dar din dorinta de a se ridica la „standardul” de grup, se apuca si arunca gogosi. Gogosi mari, placinte in toata regula. Ii recunosti foarte repede: orice ai zice tu, lor li s-a intamplat de doua ori mai rau. Genul de oameni care nu se arata niciodata surprinsi de ceea ce spui, desi ei sunt foarte uimiti. Unii isi mascheaza foarte bine uimirea, altii insa foarte prost.

Eu am fost mereu de parere ca laudele ar trebui sa vina mereu din exterior. Si pana la urma un om de calitate superioara se simte si in nici un caz nu va spune el despre el ca face si desface. Reintorcandu-ma la nivelul „basic” de care vorbeam mai devreme, daca ii spui unui laudaros ca ai vazut un cal cu cinci picioare el va spune ca a vazut cu opt. Daca ii spui ca ai baut 2 sticle de tequila in 3 insi el spune ca a baut 3 sticle in 2 insi. Stiti ce spun, nu? Stiu ca stiti.! Dar stiti ce-mi place mie cel mai mult? Nu stiti! Imi place sa sudiez expresiile cu care incearca laudarosii sa se faca remarcati.

E, asta nu-i nimic ma, sa vezi ce am patit eu! sau Esti copil ma, stai sa iti povestesc eu! sau Pai tu ai scapat ieftin, stai sa vezi ce mi s-a intamplat mie! sau Cat? Putin, ma, stai sa vezi ce am facut eu! sau E, n-a fost ma nimic grav, stai asa sa-ti spun eu! Astea sunt expresiile cele mai folosite. Aiti remarcat probabil ca toate il contin pe „stai”! Nu stiu cum sa va spun, dar eu nu stau deloc, pe mine ma ia tremuratul cand aud astfel de expresii, metamorfozate in tic verbal. Veti constata ca interlocutorul va incepe fiecare propozitie cu una dintre expresiile sus amintite. Nu m-ar deranja ca minte, dar ma deranjeaza faptul ca laudarosul gandeste ca eu inghit gogosile lui, va sa zica el accepta faptul ca eu sunt cam prost, nu? Asta da, ma deranjeaza. [Dacă e Joi e voie bună, e cea mai scurtă zi!]

Morala: Lauda de sine miroase a căcăt!

Facebooktwittergoogle_pluslinkedinmail
aprilie 7, 2011

Etichete: , ,
  • „Dar stai să vezi câţi de genul am cunoscut eu!”
    :))
    Mă repet, uneori cred că nu mai sunt capabilă să-mi creez alte concepţii şi rămân de modă veche citându-mă pe mine, or pe alţii.
    Ei bine omul, el care se crede centrul universului, de care depind şi cei ce nu au dat nas în nas cu el încă, el omul- dacă nu poate excela-n bine îşi denaturează percepţia propriei vieţi redimensionând-o la polul opus.
    Aşa-i cu ăştia.
    Uneori vrei să atragi atenţia, şi-n lipsa unei chestii interesante, te bagi singur în … ah n-am să scriu vulgar.
    Gata, mi-am spus părerea, o zi frumoasă!

  • @Andreea
    Ma tu-ti potrivesti calendarul dupa Postul de JOI? :)

    @Bianca
    Stii ce e cel mai dureros? Faptul ca ne-am obisnuit atat de mult cu ei incat a devenit ceva normal, a devenit trasatura normala a omului, cand de fapt nu ar trebui deloc sa fie asa. Da, ai punctat foarte bine, denatureaza nu numai perceptia vietii ci realitatea. Astia-s ca aia care mint atat de mult incat ajunga sa creada si ei minciuna, stii?

    Happy Joy si tie!

  • Ştim cum stă treaba cu „evoluţia”.
    Ne supărăm, judecăm, inutil.
    Ca să fi fericit, trebuie să rămâi indiferent când vine vorba de chestii d-astea:).
    Altfel, sper să treacă migrenele.

  • Depinde de stare, de obicei îmi strig: Bianca cântă-ţi, lalala, Bianca nu auzi dacă ai o zi proastă, nu faci asta.
    Apoi râde celălalt eu al meu de ceea ce fac.
    Şi aşa rămân indiferentă.
    Asta repet:dacă-s într-o zi bună, bat câmpii, îl fac să inventeze romane, pe care nu va avea ocazia să le scrie.. că uită…

  • Eu cred ca treaba cu lauda este ereditara. Stiu persoane care lauda nu numai ce au facut ele, dar copii lor au mers la cele mai bune scoli, copii lor au cele mai bune meserii, sunt cei mai frumosi si cei mai destepti. Asa ca si copii lor vor fi la fel… Tin minte cum demult, la mama la munca, o colega isi tot lauda odrasla care nu realizase nici jumate cat odrasla mamei mele (adik eu). Si eu o intrebam pe mama, ea de ce nu se lauda… Mi-a explicat cum e cu lauda, si cu invidia, si uite asa am ajuns si eu „o mica modesta” :))))))))))

  • Modesto care esti! :))) Stiu genul de oameni, si mama avea niste „prietene” care tot isi laudau fetele si dna Barbu nu stia ce sa mai creada cand stia ce fel de copil are dama respectiva!

  • Viata grea si asa. Trebuie sa tii minte mereu ce realizari ai zis ca ai, sa nu cumva sa schimbi numele facultatii sau a job-ulu, nivelul salarial sau tot asa…

  • Te pune pe gânduri?