Arta, indiferent de modul în care se manifestă, înseamnă energie pozitivă. Fie că vorbim despre pictură, fie că vorbim despre sculptură, arhitectură, muzică sau dans, esența artei stă în energia pe care o transmite. Cu cât mai întensă este, cu atât mai apreciată devine opera de artă. Am văzut tablouri care m-au umplut de viață, am văzut locuri sau stiluri de dans care m-au uimit. Însă cel mai frecvent iau contact cu muzica. Muzica este una dintre cele mai ieftine forme de artă de care ne putem bucura. O piesă bună îți poate da energie pozitivă pentru o zi, pentru o săptămână sau poate să-ți schimbe starea la 180 de grade.
Zilele trecute am avut plăcerea să ascult cele mai bune 15 piese ale anilor `80 și m-am convins o dată în plus că muzica nu va mai ajunge prea curând la intensitatea de atunci. Atunci se facea muzică sinceră, caldă, plină de energie pozitivă. Atunci nu se punea preț pe costume, nici pe fizic, nici pe decolteuri și nici pe frizuri. Atunci se punea preț doar pe microfon. Muzica era singurul lucru care conta. Nu se uita nimeni la faptul că artistul este ciufulit, strâmb, prost îmbrăcat sau nefardat. Azi avem voie bună și energie pozitivă: Black, Wonderful life. O piesă nemuritoare apărută în 1986.
Morala: Muzica bună se face cu sufletul și se ascultă cu sufletul.
Este superba piesa. Asa este, melodiile bune rezista in timp indiferent de anul aparitiei lor.
Foarte faină melodia asta. O știu și chiar îmi place. O ascult de multe ori, când îmi aduc aminte de ea.
Și da, ai dreptate cu tot ceea ce ai scris mai sus :)
Ar fi fost culmea sa nu o stii. Cred ca este o piesa care a facut inconjurul lumii de zece ori pana acum. Pe mine ma incarca mereu.
Consimt ceea ce ai spus in totalitate,chiar nu am mai auzit de foarte mult timp piesa_MULTUMESC !
Dar in anii 80 exista un cod al uniformelor corporatiste chiar destul de mult mai strict decat acuma, desigur existau si asteptari de calitate, plus de productivitate, er achiar mult mai stressant in industria muzicii in anii 80 decat acuma, adica desigur ca se prreferau oamenii talentati, dar si pretentiile fat ade ei erau mult mai ridicate, nu mai zic ce doliu er ade la epidemia de AIDS la vremea aia, conservatorismul si stransul curele de la d-na Thatcher si dl Reagan (cam ca la d-na Merkel acuma, desi dansa e mult mai gentila decat fusesera cei 2 mai sus mentionati) er achiar destul de brutal, zau, economia era ddestul de nasol in anii aia, adica mood-ul popular nu era chiar asa de bun, plus pozitivismul era la moda, adica desigur se incurajau teme din astea de optimism si recunostinta, nu teme de exces decadent, si in arta, ca era desigur ff clar. Dar si mie imi place melodi arespectiv, o consider perfect adecvata si pt momentul Merkel actual.
Cred ca ai o imagine personala despre aproape orice si ti o argumentezi f.bine. Esti unul dintre cei mai altruisti si luminosi oameni, cu suflet de copil _desi din ceea ce am citit,copilaria n a fost cea mai fasta perioada pt tine,sau poate tocmai de aceea. „Ce bine ca esti” ca sa l parafrazez pe unul dintre poetii mei de suflet, Nichita Stanescu si sa fiu in ton cu tema lui Razvan,pozitiv.
muzica asa de frumoasa, de sincera si de patrunzatoare ca ce a anilor 80-90 n-o sa mai fie prea curand…imi imaginez anul 2075 can nepotii sai stra-stra-nepotii nostri vor asculta take that sau depeche mode sau new kids on the block si vor uita de miley sau de nu stiu ce dj cu muzica lui scartaita:))))
Eu cred ca muzica asta a anilor 80 se va asculta si in 2700, nu doar in 2070 :)
Asa cum ascultam acum ce a facut Bach sau oricare mare compozitor acum sute de ani.