Bruckner – Luni de fiere. O femeie frumoasă

O găseam pur şi simplu adorabilă, oricât de naivă ţi-ar părea profesiunea mea de credinţă. Acest entuziasm care avea să mă conducă mai târziu la anumite excese nu rămânea pentru moment decât la stadiul de exaltare drăgălaşă şi mă împingea doar la omagiile tandre şi înflăcărate pe care şi le aduc în fiecare zi toşi amanşii din lume. Foarte repede Rebecca jucă în folosul ei cu această fascinaţie, înţelegând că era în mine o aplecare spre idolatrie, care nu cerea decât să fie cultivată. Aveam zece ani mai mult decât ea, dar căutam un stăpân care să mă poată subjuga – Luni de fiere.

In societatile noastre, nuditatea femeii este masura tuturor lucrurilor: recompensa si visul fiecaruia, de la nastere si pana la moarte. Am exaltat pentru dumneata silueta Rebeccai, i-am laudat proportiile admirabile, pantelecele ei rascolitor, dar n-am spus inca nimic despre ceea ce intr-adevar ma uluia la ea: fesele ei, cele mai frumoase ce mi-a fost dat sa vad vreodata. Era un bloc tare, un giuvaier perfect inchis pe langa care imi pledam cauza cu succese variate, un dos rotund, dolofan, care tasnea ca o bomba, fara ca aceasta rotunjime sa-i strice cu ceva farmecul. As vrea sa am elocinta unui poet ca sa redau acest duplicat de minuni, aceasta pilota sublima asezata la mijlocul corpului si desenand o crapatura atat de adanca incat ai fi putut sa strecori in ea  o scrisoare – Luni de fiere.

Nu vazusem nimic atat de viu, de expresiv. Aceste doua perne de dragoste imi ofereau contrastul enigmatic al enormitatii lor strapunsa de un minuscul put de santal: ca si cum cel mic era substanta celui mare. Axa coapselor, partea de sus a gambelor, rotunjimea crupei, constituiau un ansamblu surprinzator, o buna bucata de linii de care metreasa mea era excesiv de mandra si pe care nu scapa nicio clipa sa o puna in valoare, sa o afiseze, sa o dezgoleasca chiar in public pentru a nu lipsi pe nimeni de acest rapitor spectacol. Am fese prea frumoase, spunea ea, ca sa ma asez pe ele, merita sa fie expuse intr-un muzeu, in varful unei coloane![…] Luni de fiere.

Erau doi ingerasi razand in hohote si care isi bateau joc de tine, te provocau, cele mai vrasmase popoare s-ar fi reconciliat usor sub auspiciile lor surazatoare, caci faceau dreptate cu atat mai multa echitate cu cat natura ii plasase de o parte si de alta a santului median. iar cand fata se incrunta ma intorceam spre fundament, sigur ca aici primesc prietenie si alinare. Daca mi-era foame sau sete, daca sufeream de vreo suparare sau de vreo durere, imi era de ajuns sa le evoc caldura luminoasa, sa ma cuibaresc langa ei ca sa ma simt restabilit. Luni de fiere.

De altfel, facui un acord secret cu un brutar din cartier ca sa-mi faca paini dupa tiparul din ghips ai posteriorului Rebeccai pe care i-l dadui, si in fiecare zi mancam popoul amicei mele facut din paine cu coaja, cu tarate, cu secara, din cozonac, si chiar, duminica, din cornuri. Fesele sunt o imagine a paradisului, un simbol de bogatie: de aici atractia pe care o exercita asupra credinciosilor si a saracilor.[va urma]

P. Bruckner – Luni de fiere

Morala: Femeia frumoasă are suflet de copil şi trup de felină.