Sari cam la miezul nopţii în casa lui Evie unde îl surprind pe Seth Thomas încercând să mă omoare. Aşa cum mi-e faţa acum, fără mandibulă, gâtul mi se sfârşeşte într-un fel de gaură din care-mi atârnă limba. În jurul găurii, toată pielea e un ţesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roşu aprins de parcă aş fi nimerit placinta cu vişine la un concurs de mâncat plăcinte. Dacă-mi las limba să atârne mi se vede cerul gurii, roz şi neted ca un dos de crab, iar în jurul palatului îmi atârnă vertebrele albe in formă de potcoavă ale dinţilor de sus care mi-au mai rămas. Sunt momente cânt port vălul şi sunt momente când nu-l port. Cu excepţia acestui amanunt sunt magnifiă atunci când îl întâlnesc pe Seth Thomas intrând prin efracţie in vila lui Evie în miez de noapte – Monstri invizibili.
Ceea ce apare in fata ochilor lui Seth descinzand de pe marile scari circulare in holul lui Evie sun eu, imbracata in unul dintre compleurile peignoir ale lui Evie, roz-caisa, de satin si dantela, cusut la comanda. Capotul lui Evie e-o chestie retro roz-caisa a la Zsa Zsa, care ma ascunde asa cum celofanul ascunde un curcan inghetat. La mansete si de-a lungul partii din fata a capotului e-o negura roz-caisa din pene de strut asortate cu penele de pe sabotii cu tocuri inalte pe care-i port. Monstri invizibili.
Seth ramane incremenit la baza marilor scari circulare ale lui Evie, tinand in mana cel mai bun cutit de macelaria al lui Evie, lung de patruzeci de centimetri. Peste capul lui Seth e trasa o pereche de colanti ai lui Evie. Peste fata lui Seth se vede bucata de bumbat igienic de la imbinarea cracilor. Cracii colantilor cad pe pieptul costumului sau de camuflaj ca urechile unui cocker spaniel. Iar eu sunt o viziune. Coborand treapta dupa treapta spre varful cutitului de macelarie, cu lenta miscare pas-pauza-pas a unei showgirl dintr-un mare varieteu de la Las Vegas. O, sunt de-a dreptul fabuloasa, o mobila asa de sexy.
Seth sta acolo, uitandu-se in sus, parca desprins din timp, temandu-se pentru prima data in viata, pentru ca eu tin in mana pusa lui Evie. Patul imi e sprijinit de umar si strang teava cu ambele maini. Catarea e atintita drept spre mijlocul bucatii de bumbac dintre cracii colantilor lui Evie Cottrell. Iata-ma pe mine si pe Seth singur in holul lui Evie, cu cioburile cazut din gemuletul de langa usa principala si candelabrul de cristal austriac al lui Evie care scanteiaza ca o bijuterie pentru locuinte. Singurul alt obiect e-o masuta in acel stil provincial frantuzesc alb-negru. Monstri invizibili.
Pe masuta frantuzeasca e-un telefon tres-oh-la-la cu receptorul mare cat un xaxofon de aur, asezat intr-o furca de aur peste o cutie de fildes. In mijlocul cercului de butoane e-o camee. Foarte sic, probabil ca-si spune Evie. Tinand cutitul indreptat spre mine, Seth zice printre cracii lui Evie:
– N-o sa te ranesc!
C. Palahniuk – Monstri invizibili
Morala: Nu te camufla când vrei să înjunghii un prieten pe la spate. E inutil!
