Arşinel, de la Dolhasca pe…Calea Victoriei

Aseară am avut deosibita plăcere să fiu invitat la un eveniment frumos: Lansarea carţii De la Dolhasca pe…Calea Victoriei. Mulţumită prietenilor de la editura All, am mai bifat încă o seară liniştită în compania unor prieteni de seamă. Evenimentul a avut loc într-un cadru relativ restrâns, iar atmosfera a fost una de prietenie. Desi pe mulţi nu-i cunoşteam decât de prin ziare sau de pe la TV, toată lumea a fost prietenă cu toată lumea.

Pe langa faptul ca nu am mai vazut atatea vedete pe metru patrat de mult timp, altceva vreau sa subliniez: capacitatea oamenilor in varsta de a tine pasul perfect cu cei mai tineri. Adaptabilitatea de care dau dovada oamenii de teatru ar trebui sa fie etalon pentru toata lumea, in toate domeniile. Nu stiu daca este o chestiune personala sau nu, insa intotdeauna mi-a placut sa schimb impresii cu oameni in varsta. Probabil vasta lor experienta de viata ma atrage sau poate modul calm si vesel in care ei abordeaza orice problema.

Aseara am avut ocazia sa cunosc un Alexandru Arsinel vesel ca intotdeauna, un om care chiar nu lasa deloc sa se vada faptul ca au trecut multe decenii prin parul sau carliontat devenit alb ca neaua. Din punctul meu de vedere este fascinant cum unii oameni pastreaza simtul umorului chiar si dupa varsta de saptezeci de ani. Ca sa va dati seama cam care a fost atmosfera, fiind intrebat de ce Stela Popescu nu a luat loc chiar langa el pe fotoliu, maestru Arsinel raspunde nonsalant: Pentru ca nu ma suporta! Toate raspunsurile sale la intrebarile celor prezenti au fost date exact in aceeasi nota.

Va recomand cu deosebita caldura cartea pe care doar am apucat sa o rasfoiesc si promit ca am sa revin cu o recenzie sau macar cu o scurta analiza a celor spuse in carte.

Morala: Lectura este muzica gândurilor scrise.

noiembrie 16, 2012

Etichete: , , , ,
  • Te pune pe gânduri?

    Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.