Nu consider că fac ceva special atunci când citesc. Îmi place şi o fac, aşa cum alţii urmăresc un serial sau merg la teatru. În ultima vreme citesc într-un ritm ceva mai lent, dar încă o fac. Interesant este faptul că nu sunt singurul. Cunosc foarte mulţi oameni care citesc şi care dau bani pe cărţi, ceea ce este îmbucurător. A existat o perioadă în care cititul devenise parcă o activitate criminală sau ilegală. Se făcea rar, în cercuri izolate. Ori am eu numai cunoştinţe care citesc şi generalizez fără sens, ori numărul celor care citesc este în creştere.

1. Prima mea amintire cu mine citind. Să tot fi avut vreo 5-6 ani când am descoperit cititul. Aveam o carte mare, poveşti cu ilustraţii: Capra cu trei iezi, Punguţa cu doi bani şi Cei trei purceluşi. Punguţa cu doi bani mi-a plăcut cel mai mult, o găseam dramatică şi de suflet. Nu m-a ţinut mult, am redescoperit lectura abia dupa vârsta de 20 de ani.

2. Prima carte pe care am citit-o şi recitit-o se confundă cu prima amintire cu mine citind.

3. O carte pe care fiecare copil ar trebui să o citească. În gimnaziu m-a impresionat Colţ Alb. Este o carte pe care aş recomanda-o oricărui copil de clasa a treia sau a patra . Pentru copiii mai mari am altă recomandare: De veghe în lanul de secară, una dintre preferatele mele.

4. Locul meu preferat de citit este pe plaja. Pe lângă faptul că plaja o confund mereu cu vacanţa, mă linişteşte foarte mult muzica valurilor. Aş citi pe plaja toată vara.

5. Accesorii obligatorii în timpul lecturii nu există. Dar am un semn de carte din piele, pe care l-am primit cadou în urmă cu câţiva ani şi de care nu mă mai despart. Ah … şi-mi mai place uneori să ascult muzică ambientală atunci când citesc.

6. Numărul cărţilor de pe lista mea de lecturi viitoare este mare şi se socoteşte destul de simplu. Din numarul cărţilor deţinute se scade numărul cărţilor citite. Am o listă lungă, de câteva sute de titluri, dar nu mă grăbesc. Ştiu însă care va fi următoarea: Noul Testament.

7. Ultima carte pe care am primit-o sau am cumpărat-o. Cred că ultima carte pe care am cumpărat-o este Noaptea Lupului a lui Brussolo. Foarte bună. Primesc destul de rar cărţi pentru că am nişte gusturi care uneori nu prea pot fi încadrate într-un anumit gen, motiv pentru care apropiaţii nu se încumetă să-mi cumpere cărţi.

8. O carte care mi-a schimbat viața într-un fel. Toate cărţile îmi schimbă câte ceva din viaţă. Însă am câteva care chiar mi-au reorganizat perspectivele: Cântec de gheaţă şi foc a lui Martin, Rant a lui Palahniuk şi Ubik a lui Dick.

9. O carte care nu-mi place, dar pe care toată lumea pare s-o iubească. Seria domnului Grey nu m-a atras deloc deşi a făcut isterie printre iubitorii de lectură. Reticenţă mai am şi la romanele cu vampiri. Am incercat, dar nu a mers. Nu ne potrivim deloc.

10. Trei dintre scriitorii mei preferați. Aveam trei, acum am patru. Sunt patru stiluri diferite total. George Martin mi se pare un geniu pur şi simplu. Chuck Palahniuk scrie foarte dubios, construieşte cele mai ciudate poveşti, iar personajele lui sunt cu totul speciale. El e băiatul care a scris Fight Club. Pe Philip K. Dick îl consider cel mai bun autor de SF. Îl recomand cu mare căldură tuturor celor care cred că SF-ul înseamnă doar nave intergalactice. Surpriza este de fiecare dată plăcută. Stephen King este un alt autor ale cărui idei mi-au schimbat mintea.

Leapşa despre cărţi am preluat-o de la Iulia şi de la Rudolph, cărora le mulţumesc. Iniţiativa aparţine Tomatei şi poate fi preluată de oricine iubeşte lectura.

Morala: Cărţile sunt fragmente portabile de gândire. (Susan Montag)