Am avut plăcerea să îl cunosc pe Horațiu. În Starbucks Bucuresti Mall. La o cafea, vorbim despre O poveste cu Horațiu, vorbim despre omul din spatele artistului. Vorbim despre omul simplu, glumeț, întotdeauna deschis și din nou glumeț. Ne-a povestit că inițial a dorit să dea la Arte plastice, dar a intrat la Teatru. După examenul de admitere, când s-a întâlnit cu profesoara care l-a îndrumat către Arte plastice, la intrebarea Ai luat? el a raspuns Da, am luat! Moment în care profesoara a replicat Știam eu ca vei reuși. Vei ajunge un al doilea Grigorescu! Nu luase la Arte, luase la teatru.
Ne-a mărturisit că este om, că nu este actor. Niciodată nu s-a considerat actor, face actorie doar ca să nu se plictisească. Din același motiv face și desen. Nu a făcut niciodată diferența între actorul Horațiu și omul Horațiu. În stilul caracteristic, maestrul a zis bă, niciodată nu m-am trezit dimineața om și să merg la culcare actor. Și nici invers.
La un moment dat a fost întrebat daca nu cumva este prea devreme să se scrie o poveste despre viața sa, maestrul Horatiu a răspuns râzând…Dacă mor mâine, este chiar prea târziu.
În 1989, din cauza situației materiale precare, Horațiu s-a gândit că ar fi bine să plece din țară, dar ne-a mărturisit că a făcut bine că nu a plecat. La fe spunem și noi.
Morala: Povestea continuă.
Un actor foarte bun! Buna replica „Daca mor maine, este chiar prea tarziu!” :)
Este un om desavarsit. Stii, el a zis ca nu se considera actor :)
Nu se considera, dar este! :D
Cert si clar. Unul dintre cei mai buni.
Nu stiu cum face dar omul acesta pare intotdeauna vesel !
Pe mine m-a uimit capacitatea lui de a sta serios si de a raspunde intr-o maniera total vesela intrebarilor venite.